Pesemne ai auzit deja despre cazurile în care statul britanic a sustras copii din familii de români (dar nu numai!) pe motivul că cei mici nu erau crescuți în condiții corespunzătoare. Ceea ce probabil nu știi este că numărul copiilor “confiscați” de serviciile sociale britanice nu se rezumă doar la cazurile mediatizate în presă. Există mii de cazuri similare în fiecare an!
Chiar dacă te consideri a fi un părinte exemplar, e important să cunoști legile britanice legate de acest subiect, ca să nu ajungi niciodată într-o asemenea situație. Nici măcar accidental.
Dacă nu ai timp să citești întreg articolul de față poți face click pe oricare dintre subtitlurile de mai jos și vei fi redirecționat la capitolul care te interesează:
Marea Britanie – una dintre puținele țări care practică adopțiile forțate
În România, ne plângem că statul nu intervine în cazuri grave de violență sau neglijență infantilă. Când vine vorba de protecția copilului sistemul românesc e catalogat adesea pasiv, indiferent sau depășit de situație.
Ei bine, în Marea Britanie, s-ar zice că serviciile sociale sunt, dimpotrivă, uneori prea prompte în a interveni! Cadrele profesionale – dar și oamenii de rând – sunt încurajați de autorități să sesizeze serviciile sociale chiar și la cea mai mică urmă de vătămare observată pe corpul unui copil. Indiferent de proveniența ei!
Așa se face că mulți dintre copiii care ajung la școală cu vânătăi sau zgârieturi căpătate la joacă… sunt raportați imediat la serviciile locale.
Date fiind contrastele dintre mentalitatea românească și cea britanică, nu-i de mirare că sistemul britanic este considerat de mulți români din UK ca fiind totalitarist și securist. Și asta în mare măsură din cauza „adopțiilor forțate” pe care le-ar practica într-un mod inuman și corupt.
Jurnalistul Christopher Booker remarca în urmă cu câțiva ani că sistemul de protecție a copilului din Marea Britanie a devenit un adevărat scandal internațional. 34 de țări și 4 ambasadori și-au exprimat îngrijorarea cu privire la numărul mare de copii (preponderent ai imigranților) preluați de serviciile sociale și dați în îngrijire sau spre adopție.
Iată motivele principale pentru care statele europene au acuzat statul britanic de confiscarea ilegală de copii:
- Judecătorii care decid luarea copiilor din sânul familiei fără acordul părinților încalcă articolul 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care are la bază respectarea dreptului la viața de familie.
- Asistenții sociali nu informează ambasadele despre luarea în grijă a copiilor cetățenilor lor. Iar dacă totuși îi informează (în ultima clipă), nu le permit contactul cu copiii.
- Avocații oferiți de autoritățile locale pentru reprezentarea familiilor la tribunal sunt „mână în mână” cu sistemul, având interes să păstreze copiii în grijă.