Tiparul de comportament al bărbatului narcisist l-ai văzut în filme, documentare, poate că ai citit și articole despre asta. Pe o parte ai fost curioasă, pe de alta ți se pare că anumite aspecte le regăsești și la partenerul tău de cuplu. Sunt doar temerile tale sau observații concrete în funcție de care e necesar să te comporți și mai ferm când pui limitele în cuplu?
Se consideră special
Și ca atare are un aer superior, crede că merită un tratament aparte și se poartă foarte îndreptățit. Lui i se cuvine din start, indiferent de ce oferă la rândul său. Egoismul a depășit cu mult pragul iubirii de sine sănătoase, și contează numai nevoile sale, nu și ale tale. Pentru a-și face plăcerile și ca lucrurile să iasă cum vrea, exercită și un control puternic în orice aspect al vieții. Gesturile grandioase pe care le face față de tine au scopul de a-i reflecta propria lui valoare. Fiind special și superior, nu acceptă ca cineva să fie mai bun, bogat, plimbat etc. și intră foarte ușor în competiție (inclusiv cu tine), iar invidia pe care o simte este de-a dreptul mistuitoare.
Admirația…
… pe care o primește din exterior este pentru el ca nectarul zeilor. Și o caută în diferite moduri, inclusiv cele care te pot răni, precum flirturi chiar sub ochii tăi, discuții pe diferite aplicații de chat. Îmbracă uneori cu succes haina salvatorului, cel care ajută pe toată lumea, tocmai pentru că admirația și recunoștința îl hrănesc. Se laudă și cere laude, își amplifică realizările chiar până la minciuni care te lasă profund uimită, tu știind exact ce s-a întâmplat într-un anumit context sau istoricul lui. Inclusiv propria familie de origine o prezintă bombastic în scopul de a se pune pe el într-o lumină bună și a-și crea o imagine cât mai curată, cu tente aristocrate.
Nu are empatie
Oare a zis-o el? A recunoscut că nu simte empatie? Nu are capacitatea să se pună în locul tău sau al nimănui, cu scopul de a te înțelege, a-ți percepe emoțiile. Nu simte compasiune, ci mai degrabă o formă de simpatie amestecată cu milă. Mila îl plasează la o distanță emoțională convenabilă, în rol superior, fiind cumva ușurat că nu i s-a întâmplat lui.
Nu simți conexiunea emoțională…
… reală. Parcă mimează intimitatea, pe care oricum o evită fățiș, căci să se deschidă pare o misiune imposibilă. Sau o face ca să se ventileze, să fie ascultat, îngrijit, se victimizează. Cumva este tot vorba despre atenția maximă asupra lui, nu despre conectarea emoțională autentică cu celălalt. Lipsa empatiei, printre altele, blochează conexiunea.
Aruncă vina
Să își asume responsabilitatea faptelor sale e un vis frumos. Mereu ceilalți sunt de vină, el nu a greșit, și neagă până când simți că explodezi de furie în fața dovezilor pe care nu le recunoaște ca fiind legitime. Când devii furioasă ești exagerată, nebună și…