Puțini oameni știu că în țara noastră, mai exact în zona Aradului, acum mai bine de 200 de ani a nins în august ca la Crăciun. Pentru localnici a fost un dezastru.
O ilustrată care arată furia naturii FOTO Andrei Ando
Fenomenul a fost semnalat în zona montană a
comitatului și precedat de ruperi de nori, alunecări de teren, inundații care
au distrus gospodării și recolta.
Doctor în istorie din Arad, publicistul Andrei Ando, spune că
episodul a fost relatat de ziarul Magyar Kurir, în august 1813, și rememorat
peste o sută de ani, în august 1913, de publicația Uj Idők, din capitala
Ungariei.
„De 150 de ani nu a mai fost așa potop prin părțile
noastre, și cel de atunci a fost depășit acum cu patru, poate chiar cinci pași
(aprox. 3,5 metri, n.n.)” – scria Magyar Kurir, în 1813. De altfel, toată vara a fost atât de
capricioasă și de răcoroasă încât
Capriciile vremii au determinat distrugerea
producției de cereale, legume și fructe din 1813, ceea ce a dus la foamete în
toamnă și anul viitor.
„Fenomenul a fost unul paneuropean. În Cehia, la 5
iunie 1813, a nins și zăpada s-a depus 25 de centimetri. La Regensburg, în 7 iunie 1813 a
înghețat apa. La Dolný Kubín (astăzi în Slovacia), în 24 iunie 1813, toți munții erau
acoperiți de zăpadă, iar autoritățile raportau că din cauza gerului 951 de oi
și mai mulți ciobani au fost găsiți fără suflare. La Cluj, la începutul lunii
iulie, mai multe vite și câțiva oameni au murit de frig pe munte”, spune Andrei
Ando.
În luna august 1813, orașul Kosice a fost inundat
complet. În comitatul Trencin, 50 de localități au fost distruse. Ziarul Magyar
Kurir scria că acolo toate casele s-au dărâmat în urma viiturilor, iar numărul
victimelor omenești depășea 1000. În orașul Trencin jumătate dintre case s-au
prăbușit. La Medzev (astăzi, în Slovacia, în regiunea Kosice), la 25 și 26
august au fost inundații devastatoare din cauza ploilor necontenite, apa
nefiind absorbită de pământ. La Rožňava peste 300 de case s-au prăbușit.
Ger în timpul verii
Publicația Uj Idők rememora, în 1913, condițiile din
secolul trecut, fiindcă și vara anului respectiv a fost la fel de ploioasă și
de friguroasă. Pe alocuri se putea vorbi chiar de ger, iar recoltele au fost
grav afectate.
„Ziarul își încheia relatarea cu constatarea că «nu
există nimic nou sub soare». Ceea ce am putea spune și noi, astăzi, când punem
toate capriciile vremii pe seama unei evoluții nefaste și ireversibile
determinată de încălzirea globală. Cu 200 de ani în urmă, când nu se știa nimic
despre asta și încă industrializarea nu a produs schimbări climatice, natura a
fost la fel de impredictibilă ca acum”, încheie Andrei Ando.