Revoluţia franceză a desfiinţat latifundiile feudale, în folosul unităților de producție burgheze. Comuniștii au distrus proprietatea privată pentru a crea omul nou, eliberat de constrângeri financiare, dar și de inițiative.
De la Karl Marx încoace, singur-aleșii au profețit o lume ideală: egali între egali. În timp ce jumătate din Europa supraviețuia terorii ideologice, occidentalii se bucurau de raiul capitalist. George Orwell își permitea să pastișeze morala comunistă: “unele animale sunt mai egale decât altele.” Trăia într-o lume descătușată, fără griji.
Bucuria de a trăi și noi – est europenii – în capitalism n-a durat prea mult. În zadar le-am arătat occidentalilor fața hâdă a traiului ideologizat până-n prăsele. Din prea mult bine și viață în belșug, n-au fost vigilenți la alarmele noastre că o societate se poate prăbuși când rațiunea existenței devine ideologică. Dogma codificată în reguli de…