Contele Petar Črnović (cunoscut și ca Csernovics Péter, în epocă), născut în castelul de la Macea (Arad) a fost una dintre figurile marcante ale Revoluției pașoptiste în vestul României de astăzi.
Contele Petar Črnović FOTO Wikipedia
Date despre Petar Črnović (cunoscut și ca Csernovics Péter) a strâns doctorul în istorie din
Arad, Andrei Ando, care nu lasă ca trecutul județului să piară. În ultimii ani, acesta a strâns date pe care le publică în diferite cărți, până acum sunt 20 la
număr.
Andrei Ando este doctor în istorie al Universității
din Oradea și doctor în Filologie al Universității Aurel Vlaicu din Arad.
Pitorescul personaj Petar Črnović s-a născut la 13
martie 1810. Avea 38 de ani la izbucnirea revoluției, dar dispunea deja de o
experiență politică bogată. Averea familiei sale l-a propulsat în Dieta de la
Pesta, în anul 1843. Deși de origine sârbă, în primăvara anului 1848 Petar
Črnović s-a poziționat radical de partea guvernului revoluționar maghiar care,
încă din prima fază a revoluției, a dus un război sângeros cu sârbii care
încercau să obțină libertăți, pe fondul turbulențelor dintre Pesta și Viena.
După cinci săptămâni de la izbucnirea revoluției la
Pesta, la 23 aprilie, Guvernul condus de premierup Batthyány l-a numit pe
măceanul Črnović Comisar Regal al Voivodinei și comite suprem al Timișului – în
aceste calități avea să gestioneze unele dintre cele mai agitate zone de
conflict, cu lupte sângeroase frecvente.
La doar o zi după numirea în funcție, la 24 aprilie
1848, i-a fost încredințată misiunea de a liniști cu orice preț, fără milă,
situația din Kikinda, unde localnicii s-au răsculat împotriva autorităților
maghiare și au început lupte de stradă violente. Črnović a primit sarcina de a
calma nemulțumirea socială și etnică din Vojvodina, de a înființa tribunale
ad-hoc și de a răzbuna acțiunile militare sârbe.
Contele Črnović a decretat legea marțial în Vojvodina, în ultimele zile ale lunii
aprilie 1848. La 1 mai 1848, în Adunarea Populară de la Karlovice (Karlovitz), sârbii au ales membrii Consiliului Național Sârb, pe care l-au împuternicit să
prezinte Împăratului revendicările lor.
La 24 iunie 1848, ca sârbii să revină în case, după
două luni de confruntări și lupte, a propus un armistițiu de zece zile,
redactat în 7 puncte, care prevedea încetarea ostilităților până la revenirea
în Vojvodina a delegației Consiliului Național Sârb, care ceruse audiență la
Împărat pentru cauza sârbească.
Sârbii nu au respectat armistițiul și, în loc
să se retragă, și-au consolidat pozițiile și s-au angajat într-un război de
uzură cu maghiarii. În acest război, Aradul a fost un punct de tranzit pentru
trupele maghiare din Transilvania deplasate pe frontul sârbesc.
Armistițiul prevedea următoarele condiții:
1….