Tatiana Nogailîc este o moldoveancă din Ialoveni, la 10 km de Chișinău, care muncește de 21 de ani în Italia, la Roma. Viața ca badantă în Capitală este grea, cu lipsuri și multe umilințe îndurate, povestește femeia.
Cine crede că aici fug câinii cu covrigi în coadă, se înșală, spune Tatiana.
„A venit momentul să…”
„Am 51 de ani, locuiesc la Roma, în Italia, de 21 de ani, dar a venit momentul să mă întorc acasă, la Ialoveni, în satul meu, unde îmi este inima”. Cu aceste vorbe, Tatiana Nogailîc și-a deschis sufletul dezvăluind viața pe care o duce în „Cizmă”.
Printre altele, ea compară experiența traiului printre străini cu zborul albinelor în căutare de nectar.
„Sunt cazuri când albinele pleacă din stup și se rătăcesc, iar albina, când se rătăcește, moare. Eu simt acum că mă rătăcesc… Simt că dacă nu revin acum acasă, eu n-am să mai revin și ca mine sunt mii și mii de persoane”, a povestit Tatiana.
Experiența ei este aceeași cu a miilor de românce și moldovence plecate la muncă peste hotare, în ultimele decenii, în căutarea unui trai mai bun.
Femeia vorbește deschis despre ce a îndurat, cu viață de imigrant care înseamnă muncă neîntreruptă, sentimente de pierdere, de abandon și disperarea celor de acasă resimțită cu fiecare telefon dat.
„Avem grijă de copiii lor, de părinții și de casa lor, pe când părinții noștri din Moldova stau singuri prin sate și îi vedem numai o dată pe an, atunci când angajatorul ne permite să mergem acasă”, zice Tatiana.
Născută în comuna Puhoi, raionul Ialoveni, ea a plecat în Italia după ce micuța afacere a familiei a dat faliment. Auzise despre oportunitățile de a câștiga bani buni în Italia și a cerut ajutorul unei agenții, care i-a pregătit documentele.
Și-a lăsat în Moldova fiul, în grija surorii
Primul loc de muncă în Italia l-a obținut cu ajutorul unei organizații caritabile, „Caritas”, care i-a oferit hrană și adăpost. Cei de la „Caritas” au plasat-o ca badantă pentru o bătrânică imobilizată la pat.
„Într-o zi, m-am dus la biserica unde era centrul Caritas, eram în căutarea unui loc de muncă. În sală erau doar femei de naționalitate filipineză și peruană, doar eu eram moldoveancă. Aveam tocuri pentru că nu aveam altă pereche de încălțări și astfel eram cea mai înaltă dintre ele, filipinezele și peruanele fiind mici de statură.
A apărut un domn care avea nevoie de o badantă pentru mama lui, ne-a privit pe toate și m-a ales pe mine pentru că bătrâna era la pat și avea nevoie de o îngrijitoare mai voinică. Când m-a ales, am început să râd, dar râdeam isteric pentru că mă simțeam ca o vacă, ajunsesem să fiu aleasă ca o vacă.
Este o frază a unui sociolog din Italia care a spus că «Italia a cerut brațe de muncă, dar au venit persoane». Deci eu mă consideram o persoană, dar am fost aleasă în baza…