Marie-Ana-Aurelia (Mariana) Drăgescu a făcut parte din formaţia
unică în al Doilea Război Mondial, salvând viața a mii de militari. Eroina de
pe front a ieșit la pensie în anul 1967
cu un venit minim, întrucât avea „vechime incompletă“ în câmpul muncii.
Mariana Drăgescu
Marie-Ana Drăgescu s-a născut la 7 septembrie 1912 în
Craiova. A urmat cursurile primare şi liceale la Lugoj și a frecventat scurt
timp Facultatea de Educaţie Fizică, însă a fost nevoită să renunţe deoarece
familia nu a putut suporta costurile anilor universitari.
Brevetată în 1935 la
Şcoala de Aviaţie „Mircea Cantacuzino”, în aceeaşi serie cu Marina Ştirbey şi
compozitorul Ionel Fernic, a început să lucreze – după obţinerea brevetului –
la Aeroclubul României. În acelaşi timp, şi-a consolidat statutul de aviatoare,
perfecţionându-şi arta pilotajului, conform profilului făcut de Forțele Aeriene
Române.
În 1938, Mariana Drăgescu s-a regăsit printre cele cinci
aviatoare care au participat, în premieră pentru armata română, la manevre
militare. Alături de Irina Burnaia, Marina Ştirbey, Virginia Duţescu şi Nadia
Russo, a executat misiuni de transport şi legătură.
La începutul anului 1939, Mariana Drăgescu a putut să-şi
cumpere avionul mult dorit, un Messerschmitt Me-35B. Din păcate, aparatul de
zbor a fost distrus la 4 aprilie 1944, când hangarul în care era adăpostit a
fost lovit de bombardamentele americane asupra Bucureştiului.
În acelaşi an a urmat cursurile Şcolii de zbor fără
vizibilitate, iar în anul următor pe cele de instructor de zbor. După cum a
scris prestigioasa revistă România Aeriană „toate aparatele de şcoală şi
turism, existente până atunci în aviaţia noastră civilă figurau în carnetul ei
de zbor”.
În iunie 1940 a debutat în escadrila sanitară, împreună cu
Nadia Russo, Virginia Duţescu şi Virginia Thomas. Când România a intrat în
război la 22 iunie 1941, escadrila sanitară, botezată atunci Escadrila Albă, de
cunoscutul jurnalist şi scriitor Curzio Malaparte, a fost trimisă în zona de
operaţii. Rolul aviatoarelor şi aviatorilor din această subunitate aeriană a
fost acela de a transporta răniţi din zona frontului la spitalele de campanie
sau în ţară.
Aviaţia română dispunea la 22 iunie 1941 de 50 de escadrile,
din care 6 de legătură, una de transport, una sanitară, 3 de recunoaştere, 15
de bombardament, 17 de vânătoare şi 7 de informaţii, care totalizau 621 de
avioane operative, excluzând aparatele din dotarea şcolilor şi a centrelor de
instrucţie, în număr de 440.
În prima etapă a războiului, respectiv
până la căderea Odesei, la 16 octombrie 1941, Mariana Drăgescu a efectuat
nenumărate zboruri, uneori îndeplinind câte trei- patru misiuni pe zi. A
contribuit la salvarea vieţii a peste 1500 de militari. A
decolat în majoritatea cazurilor în condiţii de mare dificultate, deoarece zona
se afla sub tirul bombardamentelor de artilerie şi ale aviaţiei inamice.
Mecanic de ocazie
În calitatea sa de aviatoare în cadrul
acestei escadrile, Mariana Drăgescu era nevoită să aibă multiple cunoştinţe,
fiind la bordul avionului, atât infirmier, navigator, cât şi mecanic.
În timpul unei misiuni când avea la bord trei
răniţi a rămas în pană de motor şi a fost obligată să aterizeze la marginea
unui drum. Aviatoarea, cu ajutorul trusei mecanice aflată la bord a demontat
jiclorul carburatorului, l-a curăţat de nisipul stepei, stârnit de o furtună
care îl înfundase, a pornit din nou motorul şi a decolat, consemnează muzeulvirtual.ro.
În anul
1943, „Escadrila albă” din componenţa cărei făcea parte în continuare Mariana
Drăgescu, a fost detaşată la Crimeea, fiind la dispoziţia corpului de armată
român ce acţiona la Kuban.
După 23 August 1944, a participat
alături de întreaga aviaţie română la luptele pentru eliberarea Transilvaniei,
apoi în Ungaria şi Cehoslovacia, îndeplinind peste 25 de misiuni. A fost
încadrată în Escadrila 108 aerotransport a Corpului aerian român, transportând
răniţi, medicamente, curieri şi documente importante pentru comandamentele
marilor unităţi.
Origine nesănătoasă
În 1953 a fost oprită de la
zbor și până în 1955 a fost încadrată ca inspector tehnic la Direcția Aviației
Civile. În cele din urmă Mariana Drăgescu a fost exclusă din corpul aviatorilor
din cauza „originii nesănătoase“ și „participarea
la războiul antisovietic“,
astfel că a fost nevoită să se angajeze ca dactilografă la o policlinică din
București.
Eroina a fost pensionată în
1967 cu o pensie minimă, pentru că avea „vechime incompletă“ în câmpul muncii.
După Revoluția din 1989 meritele
sale i-au fost recunoscute și a primit gradul de locotenent în rezervă al
Armatei Române, iar în 2003 a fost decorată cu Ordinul național Steaua României
în grad de Cavaler, „pentru altruismul, curajul și spiritul de sacrificiu de
care a dat dovadă ca pilot al Escadrilei Albe în timpul celui de-al doilea
Război Mondial, salvând viața a numeroși militari răniți”.
În 2012,
aviatoarea a fost avansată la gradul de comandor, prin ordinul ministrului
Apărării Naționale. Mariana Drăgescu a murit la vârsta de 101 ani, la 24 martie
2013, la București.