2.3 C
București
duminică, 29 ianuarie 2023

„Am început cu o coală albă” (II)

Publicat pe


Am avut bucuria unui interviu autentic, spontan, plin de informație extraordinară și de glume reușite, dar, mai ales, de bucuria inovației – cu domnul Lorenz Brunner, directorul IWC al departamentului de Cercetare și Inovație. O discuție informală, entuziastă despre materiale speciale, R&D în orologerie, despre ceasurile ideale și despre… Lewis Hamilton.

Citiți aici prima parte a interviului

Apropo de lansările de anul trecut: a fost un ceas pe care mi-a făcut mare plăcere să îl văd – pe ecranul calculatorului, desigur, nu l-am putut vedea pe viu. Mă refer la modelul Pilot’s Shock Absorber XPL. Cum ați descrie acest ceas și cum se conturează viitorul pentru acest tip de ceasuri?
A fost un proiect foarte special. Acum zece ani, ne-am propus să forțăm limitele în materie de rezistență la șocuri. Voiam să vedem cât de departe putem duce protecția împotriva șocurilor pentru un mecanism cu o dimensiune purtabilă. Aceasta a fost o condiție esențială: dimensiunea purtabilă.

Pentru că, dacă vorbim despre protecția împotriva șocurilor și ne gândim, de pildă, la o mașină cu o zonă de deformare la impact, putem mări suprafața de deformare la impact și astfel îmbunătățim capacitatea de protecție împotriva șocurilor. Însă noi ne doream o protecție cât mai bună într-o dimensiune purtabilă – 44 mm. Totul a început cu o coală albă de hârtie – nu aveam nici cea mai vagă idee despre ce vom face. Și atunci am hotărât să studiem toate tehnologiile existente în materie de absorbție a șocurilor, indiferent de industrie; după aceea, am restrâns totul la cea mai bună opțiune pe care am găsit-o pentru un ceas de 44 mm, cu cele mai bune performanțe posibile.

Și așa am ajuns să proiectăm acest sistem de arcuri cantilever. La început nu ne-am propus o limită anume. Ne-am dorit să obținem capacitatea maximă posibilă de absorbție a șocurilor. Ulterior, am făcut toate testele necesare, inclusiv testul de accelerație, și am constatat că, datorită acestui sistem, putem obține o rezistență la șocuri de minimum 30.000 G, ba chiar puțin peste. Sincer să fiu, sunt foarte atașat de acest proiect – el are și o carcasă de Ceratanium, material dezvoltat de mine, și acest sistem de absorbție a șocurilor la dezvoltarea căruia am participat.

Este proiectul dumneavoastră de suflet.
Exact. Și totuși, nu mi-aș permite un astfel de ceas (râde).

Cât costă?
80.000 franci elvețieni. Dar – ca să răspund la a doua parte a întrebării dumneavoastră de mai devreme – noi numim acest ceas XPL, adică „experimental”. Pentru noi, e un fel de Formula 1 printre ceasurile noastre. Așadar, testăm tot ce este posibil, mergem până la limită. Așa cum știm, tehnologiile folosite în mașinile de Formula 1 ajung să fie folosite uneori și în mașinile obișnuite. Vom vedea, la un moment dat, dacă această strategie se aplică și în cazul sistemului nostru de absorbție a șocurilor. Acum nu vă pot spune prea mult.

Ar fi interesant să devină o caracteristică mainstream la un moment dat.
Este posibil.

Ne puteți spune câte exemplare ați produs de data aceasta?
De trei ori câte zece – zece anul acesta, zece la anul și încă zece peste doi ani.

Așadar, doar zece pe an. Presupun că este un ceas greu de fabricat.
Da. În special arcul, care este făcut din BMG – Bulk Metallic Glass. Este o componentă dificilă, un metal amorf care este foarte elastic – materialul perfect pentru acest tip de aplicație, dar nu este chiar ușor de fabricat. Deci de zece ori câte zece piese, toate epuizate, modelul a fost un succes.

Serios? Au fost vândute și cele de anul viitor, și cele de peste doi ani?
Da. Avem liste de așteptare în toate colțurile lumii. Cred că ceea ce distinge acest ceas de toate celelalte este faptul că a venit pe neașteptate. E ceva complet diferit.

Da, exact. A apărut, practic, din senin. Nu și pentru dumneavoastră, desigur – de vreme ce lucrați la el de zece ani. Dar eu, de pildă, nu mă așteptam la un astfel de ceas. Știți dacă există și femei care să fi cumpărat acest ceas? Ar fi interesant de aflat.
Nu am idee. Eu cunosc un singur client din cei treizeci (râde).

Dacă ați putea crea orice fel de ceas, care ar fi acela? Cu ce materiale și ce funcții? Și ce inovație ați alege?
Bună întrebare! Ca material, Cerataniumul este foarte apropiat de materialul pe care l-aș alege. Dacă tot îmi este permis să visez, mi-ar plăcea să îi dau o altă culoare. Ar fi fantastic. Dacă aș putea obține o culoare de Ceratanium ca a modelului Woodland sau Lake Tahoe, ar fi minunat! Din păcate, nu este posibil, cel puțin cu procesul de prelucrare pe care îl folosim în prezent.

În ceea ce privește mecanismul… Problema mea este că am încheietura foarte subțire. Orice ceas echipat cu un calendar perpetuu arată ciudat pe mâna mea. Deci nu pot pune prea multe funcții în ceasul visurilor mele. Poate doar dacă am face niște mecanisme mai mici.

Dar atunci s-ar pierde ceva din ADN-ul IWC. Noi suntem recunoscuți pentru ceasurile noastre mari, destul de masive. Îmi mai plac și ceasurile standard, cu trei indicatoare, cu cadran foarte curat. Am acasă un Petit Prince Mark XVIII. Îl ador. Nuanța aceea albastră…

Și mie îmi place modelul acela. Este ADN-ul pur al IWC.
De asemenea, mi-au plăcut întotdeauna brățările metalice. Îmi plac foarte mult brățările noastre. Chiar există un ceas pe care l-am lansat anul acesta și care îmi place foarte mult exact din acest motiv: noul cronograf din Ceratanium, cu brățară din Ceratanium. E grozav!

O să vă spun o poveste interesantă despre brățara din Ceratanium. Prima brățară pe care am realizat-o eu vreodată a fost din Ceratanium – și a fost ideea mea, pentru că eu am dezvoltat acest material și mi-am spus că ar merge perfect și pentru o brățară, având o structură metalică. Am comandat, deci, trei exemplare de la furnizorul nostru. La vremea respectivă, erau pentru un model Aquatimer. Le-am arătat-o celor din conducere, care mi-au spus: „A, bun… Dar nu avem nevoie de ea”. Așa că am pus-o în sertar. Și a rămas în sertarul acela vreme de trei ani – nimeni n-a fost interesat de ea. Iar eu îmi tot spuneam în timpul ăsta: ce frumos ar fi să avem o brățară din Ceratanium.

Și apoi, cu doi ani în urmă, a fost mișcarea aceea cu Lewis Hamilton și Black Lives Matter. Chris (Christoph Grainger-Herr, CEO IWC Schaffhausen – n.r.) a venit atunci la mine și mi-a spus: „Lorenz, aveai tu la un moment dat o brățară din Ceratanium”. Așa că am deschis sertarul, iar el a reasamblat ceasul din ceramică neagră cu această brățară din Ceratanium.

I l-am trimis lui Sir Lewis Hamilton. Nu l-am primit înapoi nici acum, asta m-a surprins cel mai tare. Sir Hamilton încă mai are ceasul respectiv, cu prototipul meu de brățară (râde). Ceasul acela a generat multe discuții în social media. Și din acel moment, sertarul meu a devenit foarte popular. Așa se face că astăzi avem brățări din Ceratanium.

Lewis Hamilton

Interesantă poveste! Cum vedeți modul în care sunt gestionate cercetarea și inovația în industria de profil? Din perspectiva dumneavoastră, ca specialist.
Sunt câteva lucruri care îmi plac și alte câteva lucruri care îmi plac mai puțin (râde). Personal, ce îmi place cel mai mult este gradul de libertate. Noi avem foarte multă libertate – dacă ne comparăm, de pildă, cu industria dispozitivelor medicale, unde există extrem de multe reglementări. Am lucrat, la un moment dat, pentru o companie care fabrica implanturi. Ai nevoie de extrem de multe aprobări – FDA, TÜV, marcaje CE și așa mai departe. Dacă te ocupi de cercetare, durează 20 de ani până când noile materiale ajung să fie implantate în organism. Trebuie să faci teste de viabilitate celulară, teste pe animale etc.

În industria orologeră, avem mult mai multă libertate. Putem face orice, practic. Asta îmi place cel mai mult. Pe de altă parte, în industria orologeră – sau în industria luxului, în general –, marketingul are foarte multă putere. Ceea ce nu este neapărat un lucru rău. Dar în cercetare-dezvoltare este cu totul altfel. Cu dispozitivele medicale era exact pe dos, inclusiv în ceea ce privește angajații – departamentul nostru de marketing este mult mai mare decât departamentul de Cercetare-Dezvoltare. Ceea ce, probabil, este în regulă, pentru că noi vindem un produs de care nimeni nu are neapărată nevoie. Dar uneori mi-aș dori să am bugetul departamentului de marketing.

Știu exact ce vreți să spuneți.
Însă îmi place ceea ce fac. Îmi plac produsele noastre și faptul că avem atât de multă libertate. În ultimii zece ani, de pildă, nimeni n-a venit la mine să îmi spună: „Lorenz, știi, ăsta e un material interesant, dar e mult prea scump, din păcate”. Nu s-a întâmplat niciodată așa ceva. În cel mai rău caz, poți face o piesă unicat atunci când ai o idee la care nu poți renunța.

Nu știu dacă vă mai amintiți, de pildă, ceasul din carbură de bor pe care l-am lansat acum șase ani pentru AMG. Ei bine, materialul acela era incredibil de greu de prelucrat. Era extrem de dur, dar și foarte casant, pe de altă parte. Și ne-a dat mari bătăi de cap până am scos cele 25 de exemplare. Una peste alta, cred că randamentul este mult mai bun aici, față de industria dispozitivelor medicale. Pentru că, practic, poți face tot ce-ți trece prin cap.

Vă mulțumesc foarte mult!

Lorenz Brunner și Raluca Michailov / Foto Marius Michailov, Geneva



Sursa: www.forbes.ro

- Reclama -

Mai multe stiri

Ultimele Stiri