Gabriel Maur din Arad este unul dintre cei mai buni ingineri proiectanți și programatori din vestul țării, în ciuda unui handicap sever: este surd. Povestea lui este un exemplu extraordinar de voință și de reușită.
Gabriel se numără printre cei mai pricepuți ingineri proiectanți FOTO arhivă personală
Gabriel Maur (57 ani) este unul dintre cei mai buni ingineri proiectanți din Arad, reușind să-și depășească un handicap teribil: lipsa totală a auzului. În ciuda acestui fapt, el a reușit să studieze, să aibă o carieră de succes, să-și întemeieze o familie și să-și crească, de la un moment dat, singur cei doi copii.
Cum să crești învingător
Deși nu aude, Gabriel Maur a urmat o școală normală
și chiar o facultate. Înțelege ce i se spune, citind pe buze. Nu știe cum sună muzica sau ciripitul de păsărele. Nu știe cum este să fie strigat de copii „Tată“. „Eu nu cunosc deloc limbajul semnelor, deoarece nu aveam de unde învăța, eu aveam prieteni care auzeam”, spune Gabriel. Cu vorbitul nu are probleme. Nu i-a fost ușor niciodată în viață,
însă nu s-a lăsat niciodată.
Nu știe de ce este surd, deoarece fiecare membru al familiei i-a spus altă poveste. S-a învățat însă cu defectul lui, acceptându-l și lăsându-l deoparte, să nu-i stea în cale.
„Nu
aud din naștere – de fapt nu știu nici în prezent adevărul, din ce cauză nu am
auzit vreodată, niciun fel de sunet nu am auzit. Tata îmi spunea versiunea lui, că am făcut febră de aproape 41 de grade Celsius cam pe la un an și a chemat
salvarea și doctorița mi-a dat Kanamicina injectabil, ceea ce nu era recomandat
pentru copii și așa mi-ar fi afectat nervul auditiv. L-am întrebat pe tata cum de
și-a dat seama că nu auzeam, deoarece eram la o vârstă mică și mi-a zis ca eu știam
înainte să pronunț cam 15 cuvinte și pe parcurs nu am mai dezvoltat cuvintele.
M-a dus la medic, unde a aflat că nu aud
deloc”, mărturisește Gabriel.
Gabriel încearcă să ducă o viață normală FOTO arhivă personală
Bunica
lui i-a zis versiunea ei, la fel și mama lui, total diferită de a tatălui. „Bunica
a zis că mama era foarte răcită când era gravidă și a luat un antibiotic ce nu
era recomandat. Mama mi-a zis că a avut o naștere foarte grea, că m-au scos
greu și că atunci mi-au afectat auzul, alte neamuri au zis că am avut otită. Nu știu
exact de ce nu aud, știu că nu este ereditar”, a mai spune Gabriel.
La
Arad nu a fost primit la o grădiniță normală și l-au trimis la Cluj, unde a dat
fel și fel de teste, să vadă dacă poate pronunța cuvinte.
Gabriel la grădiniță, alături de fetița care i-a furat inima SURSA Arhivă personală
„Am
reușit să pronunț și m-a pus la o grupă cu vreo 7 copii unde am învățat să vorbim prin logopedie, iar restul
copiilor care nu au reușit să pronunțe cuvintele i-au pus la grupul unde se
învăța limbajul semnelor. Am învățat pe dinafară pronunția cuvintelor, fără să
aud deloc. De la 3 ani până la 7 ani am fost acolo, iar după am urmat Liceul Pedagogic din Arad, la clasă normală, cu doamna învățătoare Mutu. În clasa a II-a trebuit să mă întorc la Cluj,
deoarece nu vorbeam încă bine, am vrut să urmez o școală normală și după am fost zilnic la
logoped, iar clasa a III-a și a IV-a
le-am urmat la Școala Generală nr. 6 Arad, iar clasele V-VIII la Liceul de Artă din Arad, apoi la
Liceul Industrial nr. 5”, adaugă Gabriel.
Surditatea l-a scăpat de armată
Armata nu a făcut-o din cauza handicapului. La
comisariat nu l-au crezut că nu aude
deloc, deoarece venea de la școli normale.
„Au
zis că nici dacă sunt pila lui Ceaușescu nu scap de armată. A trebuit să le duc
fișe medicale și așa am scăpat. Apoi m-am dus la Politehnică, la Timișoara să mă
înscriu, însă nu au vrut, deoarece nu
aveam aprobare pe fișa medicală că nu aud deloc. M-am dus cu mama la București,
la Ministerul Muncii, unde am fost trimis la psiholog să mă verifice dacă pot vorbi și dacă sunt în deplinătatea facultăților
mintale. Mi-a dat fel și fel de chestionare psihice și până la urmă m-a
întrebat de ce vreau să devin inginer dacă nu aud și i-am zis că mi-ar plăcea să
lucrez la proiectare, că nu este legată de auz. Mi-a aprobat și cu dovada m-am
prezentat la facultate să mă înscriu”, mai mărturisește arădeanul.
Profesorii nu știau că nu aude
Gabriel Maur spune
că nu i-a fost ușor niciodată, însă nu s-a lăsat și a vrut să se aleagă cu o
meserie bună. În anul 1986, când a dat la facultate, la TCM (Tehnologia și Construcția de Mașini), era concurență mare. A dat
trei examene scris că așa au dat toți.
Profesorii de la facultate nu știau că nu aude,
abia apoi au aflat unii și s-au mirat că nu auzea deloc și că a trecut fără
restanțe din primul an până în anul trei. Abia atunci a avut o restanță,
deoarece nu a înțeles subiectul: s-a încurcat pe rânduri și coloane. Până la urmă
a luat restanța în toamnă și de atunci a mers fără probleme.
Gabriel citește pe buze FOTO Claudia Untaru
A fost un student
bun și a terminat cu media generală 8. La examenul de stat, comisia era formată
din șapte profesori de la diferite
specialități, nici ei nu au știut dinainte că Gabriel Maur nu aude. Când au aflat, au venit
în fața lui și i-au pus întrebările în așa fel încât să le înțeleagă după buze.
L-au felicitat pentru răspunsurile bune.
După
facultate, Gabriel a lucrat ca inginer stagiar la Fabrica de Spirt și
Drojdie (Indagrara), la proiectare. Apoi
a dat o probă de lucru la firma Contor Zenner, unde a lucrat ca inginer
programator CNC și proiectare timp de 13
ani. Însă firma a intrat în insolvență și de acolo tot prin probă de lucru a
ajuns la firma româno-americană Scule Arad din Vladimirescu. Aici a lucrat
aproximativ 8 ani, apoi a intrat la firma Feroneria, unde este și în prezent. Gabriel Maur este recunoscut în zona de Vest ca unul dintre cei mai buni ingineri.
Din anul 2014 își crește singur cei doi copii: Bianca și Victor FOTO arhivă personală
Duce o viață obișnuită, spune el. Are doi copii sănătoși pe care i-a crescut singur: o fiică, Bianca, în
vârstă de 25 de ani, care este instructor de înot, și un fiu, Victor, în vârstă de 16 ani.
Inginerul arădean Gabriel Maur este recunoscut drept un exemplu de cei din jur, mai ales pentru ambiția pe care a avut-o
să ducă o viață perfect integrat în societate și chiar mai mult decât atât – cu rezultate remarcabile.