Jurnalistul Craig Turp-Balazs, de la site-ul Emerging Europe, a călătorit recent de la Paris la Istanbul, via Budapesta şi Bucureşti, la bordul trenului Orient Express şi şi-a povestit experienţa într-un articol în care a consemnat impresii inclusiv din timpul celor două escale din România, la Sinaia şi la Bucureşti. El a remarcat aspectul sordid al Gării de Nord, porţiile mari de mâncare, dar lipsite de rafinament de la Caru’ cu Bere, faptul că la Castelul Peleş nu erau deschise toaletele, dar şi controlul paşapoartelor de la graniţa cu Ungaria şi Bulgaria din cauză că România nu este în Schengen.
Compania belgiană Compagnie Internationale des Wagons-Lits a operat o serie de trenuri în toată Europa începând cu anii 1880, inclusiv pe cele mai cunoscute rute care mergeau de la Londra la Veneţia şi Atena şi de la Paris la Viena şi Istanbul (via Belgrad sau Bucureşti), iar apoi mai departe spre destinaţii din Orientul Mijlociu. Actualul Orient Express Veneţia-Simplon este operat de firma Belmond, care se ocupă de hoteluri de lux, trenuri şi croaziere fluviale.
Trenul actual Orient Express foloseşte vagoane de dormit şi vagoane-restaurant din anii 1920 şi 1930 (perioada de glorie a trenului, când a fost făcut celebru de Agatha Christie, care l-a folosit frecvent pentru a face naveta între Londra şi Cairo). Fiecare vagon, care a fost restaurat, detaliază istoria sa unică. În prezent, Belmond operează versiunea sa de Orient Express pe mai multe rute, cel mai frecvent o călătorie de o noapte de la Paris la Veneţia. O dată pe an, de obicei în luna august, organizează cea mai bună călătorie de lux cu trenul: un serviciu de cinci nopţi de la Paris la Istanbul, care include trei nopţi la bordul trenului şi câte una la hoteluri din Budapesta şi Bucureşti, explică jurnalistul în deschiderea articolului. „Această călătorie emblematică de la Paris la Istanbul a fost cea pe care am avut norocul să o fac la începutul lunii iunie”, precizează el.
„Având în vedere că Orient Express opreşte în majoritatea locurilor de pe ruta Paris-Istanbul doar o dată pe an, sosirea sa este un eveniment. La Budapesta, în gara Nyugati, o fanfară aştepta. La Sinaia, în România, o fanfară militară. La Varna a avut loc întâmpinarea tradiţională balcanică cu pâine şi sare. La Kapikule, în Turcia, dansatori. La Istanbul, toboşari. Doar la Gara de Nord din Bucureşti nu a existat o primire oficială. Nu pot decât să presupun că românii au crezut că şi-au făcut partea lor la Sinaia”, notează Craig Turp.
„După ce, de la plecarea din Paris, am traversat mai multe frontiere în cadrul spaţiului unic de călătorie Schengen, frontiera româno-maghiară, la care am ajuns seara devreme, a fost prima la care a fost necesară verificarea paşapoartelor. De obicei, atunci când trenurile trec această graniţă specială, ofiţerii de la controlul paşapoartelor din Ungaria şi…