2.3 C
București
duminică, 29 ianuarie 2023

Istoria autobuzelor DAC. De ce au fost folosite pe scară largă în transportul public din România

Publicat pe


Fabricate în perioada
1979-2000 la Rocar București sub licență DAC Brașov, autobuzele
DAC au fost coloana vertebrală a transportului în comun din România
timp de peste trei decenii.

Autobuzele DAC au circulat în România din 1979 FOTO RATB

Autobuzele au fost produse
în două variante: DAC 112 (între 1979 și 2000) și DAC 117 (în
perioada 1979-1998). Autobuzele DAC 112 erau rigide și aveau
lungimea de 12 metri, în timp ce autobuzele DAC 117 erau articulate,
având lungimea de 17 metri. D

eși au fost produse până în 2000,
an în care fabrica Rocar a fost scoasă la vânzare, având datorii
foarte mari, autobuzele DAC au continuat să circule în mai multe
orașe din România până în 2014. În prezent, în țara noastră mai sunt doar câteva autobuze DAC în uz.

„Autobuzele DAC au fost
extrem de folosite în transportul public din orașele din România
și pentru că erau mult mai ieftine față de autobuzele fabricate
în alte țări. Și mai era un detaliu important: până în 1989,
importurile de autobuze în țara noastră au fost restricționate de
regimul lui Ceaușescu. La autobuzele astea ni se cerea clar să se
facă economie la folosirea materialelor, iar designul să fie
simplu. Ce să vă zic… Erau niște autobuze cam robuste, în
primii ani scaunele erau făcute din placaj. De abia mai încolo am
început să punem și scaune din plastic. Dar tot se vedea că e un
autobuz, cum să zic, mai spartan, mai sărăcuț. Becurile din
autobuze aveau maxim 5 wați și iluminatul interior era foarte
slab”
, spune Silviu Mihăescu, fost angajat la Rocar București.

Autobuzele DAC erau
echipate cu motoare maghiare RABA sau motoare românești IABv și
dezvoltau o putere cuprinsă între 192 și 240 de cai-putere,
aceasta din urmă în varianta turbo. Viteza maximă a autobuzelor
DAC era de 65 km/h, iar numărul maxim de locuri pe scaune era de 37.

După 1989, sute de
autobuze DAC au fost transformate pentru a funcționa pe gaz metan,
prin montarea a două sau trei rezervoare de gaz pe acoperișuri.
Unele dintre autobuzele DAC, în număr destul de redus totuși, au
ajuns să fie echipate cu iluminare fluorescentă.

Majoritatea
covârșitoare a autobuzelor DAC 112 și DAC 117 nu avea direcție
asistată și doar un număr extrem de redus de autobuze DAC, produse
la Rocar în primii trei ani (1979-1982) au fost dotate cu cutii de
viteze automate, acestea fiind însă ulterior înlocuite cu cutii de
viteze manuale din cauza costurilor foarte mari de fabricație.

Atât autobuzele DAC 112,
cât și autobuzele DAC 117 aveau trei metri înălțime și o
greutate de 23 de tone. Consumul minim la 100 km efectivi era pentru
autobuzele DAC 112 de 36 litri, iar pentru autobuzele DAC 117 era de
45 litri.

„Nu au fost fiabile
ca întreținere”

„Autobuzele DAC nu au
fost fiabile ca întreținere. Aveau un sistem de direcție destul de
complicat, se duceau niște bucși de direcție, erau destul de
rigide și de proaste, nu țineau foarte mult… Autobuzele DAC aveau
pornire greoaie iarna. Erau totuși mai ieftine față de autobuzele
de afară deoarece erau fabricate în România. Pe piața din România
intrau doar autobuze din vechiul bloc comunist. La Pitești au fost
scoase din circulație autobuzele DAC 117 în 2008, iar autobuzele
DAC 112 le-am scos din circulație în 2014”
, a declarat pentru
”Adevărul” Manuel Rotaru, directorul Publitrans 2000 SA,
societatea de transport public din Pitești.

Fabrica din
București unde au fost fabricate în mii de exemplare autobuzele DAC
a fost înființată în București în 1955, pe mai multe foste
terenuri ale familiei Brătianu și a purtat inițial numele ”Tudor
Vladimirescu”.

Tot în 1955 a fost produs primul autobuz integral
românesc, acesta fiind denumit după numele revoluționarului chinez
Mao Tze Dun. Acesta a fost însă produs
într-un număr limitat de exemplare.

După doi ani, în 1957,
a început producția a două variante modernizate
ale autobuzului Mao Tze Dun, acestea purtând numele TV 1 si
2. Datorită cererii mari, producția a crescut
constant, ajungând în 1963 la 150 de autobuze lunar.

Autobuz DAC 117 pe străzile din Pitești FOTO Wikipedia

Autobuz DAC 117 pe străzile din Pitești FOTO Wikipedia

La începutul anilor
1970, uzina ”Tudor Vladimirescu” și-a schimbat numele în
Întreprinderea Autobuzul. La un moment
dat, în uzina întinsă pe 24 de hectare ajunseseră să lucreze și
peste 5.000 de angajați.

În 1991, la mai
puțin de doi ani de la Revoluția din decembrie 1989, fabrica a
primit un nou nume: societatea pe acțiuni Rocar SA, având acționar
majoritar statul român, prin Fondul Proprietății de Stat.

Din
cauza utilajelor foarte vechi și a lipsei investițiilor statului
român, fabrica Rocar a început să decadă treptat, ajungând să
aibă în primăvara anului 1999 doar 1.000 de angajați, de cinci
ori mai puțin față de 1989. Tot în 1999, Rocar București a
ajuns să aibă datorii de aproape 10 milioane de dolari și comenzi
extrem de reduse, de doar câteva zeci de autobuze pe an.

În
2000, Rocar a fost scoasă la vânzare, însă nu a fost găsit vreun
cumpărător. Drept urmare, în 2003 s-a decis lichidarea companiei,
ce înregistra datorii de câteva zeci de milioane de dolari. În
următorii ani, fosta fabrică a fost rasă de pe fața pământului,
ajungând la fier vechi.



Sursa: adevarul.ro

- Reclama -

Mai multe stiri

Ultimele Stiri