3.3 C
București
marți, 29 noiembrie 2022

Minunea inginerească care a făcut posibilă construirea piramidelor. Cum erau aduse materialele

Publicat pe


Modul în care au fost construite marile piramide egiptene a rămas un mister. O echipă de cercetători a scos la iveală o minune inginerească care ajută la înțelegerea tehnologiei de atunci.

Complexul de piramide de la Gizah FOTO wikipedia

Una dintre cele mai fascinante lucrări inginerești ale Antichității este cu siguranță Marea Piramidă de la Gizeh a faraonului Keops. Este de altfel singura minune a lumii antice care a mai rămas în picioare, după 3.000 de ani.

Cu multiple funcționalități, dar în primul rând mormânt a marelui faraon, piramida de la Gizeh a stârnit curiozitatea oamenilor de știință și a fascinat până astăzi. Ridicată din blocuri uriașe de calcar, piramida în trepte a stârnit controverse și discuții mai ales privind modul în care acest materiale grele de construcție au fost cărate la locul construcției cu mijloacele tehnologice antice.

Unii au elaborat chiar teorii cu privire la prezența extratereștrilor sau folosirea unor tehnologii dispărute dar foarte avansate la construirea marilor piramide din Egipt. Mai multe echipe de specialiști au studiat însă zona dar și de modul cum s-a făcut construcția piramidelor și au ajuns la concluzie cât se poate de pământeană. O minune inginerească a făcut ca acele blocuri uriașe de calcar să poată ajunge pe platoul de la Gizeh.

Milioane de blocuri de piatră aduse de la 15 kilometri distanță

Marea Piramidă a lui Keops a fost construită din 5.5 milioane tone de blocuri de calcar, 8.000 de tone de granit și 500.000 de tone de mortar. Calcarul era adus de la 15 kilometri distanță, din carierele de la Tura, iar granitul tocmai de la Aswan, la 800 de kilometri distanță.

S-a pus mereu problema cum au fost cărate aceste materiale uriașe de construcție până pe platoul de la Gizeh, zeci și sute de kilometri. Pentru mulți explicațiile supranaturale au fost cele mai potrivite, mai ales că nu erau găsite explicații logice. Cu toate acestea oamenii de știință au găsit răspunsuri posibile pentru modul în care aceste blocuri de granit și mai ales de calcar au fost transportate distanțe mari cu mijloacele tehnice ale vremii. 

Calea Nilului

Specialiști precum Franz Lohner au ajuns la concluzia că marile blocuri de granit, de exemplu, au fost aduse de la Aswan, pe câteva sute de kilometri cu ajutorul unor barje speciale, pe Nil. Adică nu a fost nevoie să le care nimeni prin deșert.

Pur și simplu, se construia o platformă, prinsă între două bărci de mari dimensiuni, pentru a echilibra încărcătura. Pe platforma dintre bărci erau amplasate blocurile de granit. La rândul lor, marile blocuri de calcar erau aduse de la Tura, tot pe Nil, cu ajutorul ambarcațiunilor.

De la ambarcațiuni, arată, de exemplu, specialiști de la Universitatea din Amsterdam, marile blocuri de rocă erau cărate cu ajutorul unor sănii, pe nisip. Săniile din lemn erau trase direct pe nisip, dar nisipul era udat anterior, tocmai pentru ca sania să alunece cu toată încărcătura.

Chiar și așa, Nilul se afla la o distanță de 17 kilometri față de platoul de la Gizeh. Mult timp s-a pus problema modului în care egiptenii puteau căra acele blocuri pe o distanță atât de mare. Varianta săniilor, pe o distanță de 17 kilometri era exclusă, mai ales din cauza timpului pierdut, a apei folosite în exces și a oboselii accentuate a muncitorilor. 

Minunea inginerească care a făcut totul posibil

Explicația salvatoare vine de la un alt grup de cercetători francezi care au publicat un studiu, pe această temă, în publicația de specialitate „Proceedings of the National Academy of Sciences”.

După cercetarea mediului înconjurător, dar și a mărturiilor grafice rămase din perioada Vehiului Regat, s-a ajuns la concluzia că blocurile de piatră erau aduse chiar la baza platoului Gizeh, cu ajutorul unui sistem ingineresc de canale navigabile. Prin intermediul lor, materialele necesare pentru piramidele din Egipt erau aduse de la marile barje de pe Nil, direct într-un port amenajat la marginea platoului.

Cel mai larg era „Canalul lui Khufu”, o ramură care se desprindea din Nil și ajungea la platoul marilor piramide. Astăzi, acest canal a dispărut, cu toată rețeaua navigabilă realizată de inginerii egipteni. Bazine suplimentare, realizate de aceeași ingineri egipteni, alimentau canalele pentru a menține nivelul optim ale apei în canale. 



Sursa: adevarul.ro

- Reclama -

Mai multe stiri

Ultimele Stiri