2.3 C
București
duminică, 29 ianuarie 2023

O imbecilitate judiciară a atras condamnarea României la CEDO

Publicat pe



Loredana Dâmbean, o tânără juristă din Deva, a murit la Spitalul Judeţean Hunedoara cu ţeasta spartă şi gâtul rupt în condiţii neelucidate. După şase ani de anchetă, justiţia din România a decis că pe Loredana a omorât-o fumatul şi anticoncepţionalele pe care le luase ocazional. În asemenea circumstanţe nu poţi să nu te întrebi: oare ce fumează „specialii” Ministerului de Justiţie?
Viaţa Loredanei Dâmbean s-a încheiat brusc în dimineaţa zilei de 12 septembrie 2011. Avea doar 23 de ani.

Abia absolvise facultatea de Drept şi lucra pe cont propriu la dosarul morţii tatălui ei pentru a-l trimite la CEDO. A rămas fără tată la vârsta de zece ani, când Gheorghe Dâmbean a fost ucis într-un accident cumplit produs de şoferul unui autotren (TIR) al firmei franceze Willy Betz France. Procurorul Dorel Herban a stabilit că mortul este de vină, deşi prima expertiză susţinea contrariul. Printr-o adresă oficială, Serviciile Interpol din Franţa dădeau de înţeles că anchetatorii români au „pierdut” din dosar un document deosebit de important, pe timpul cercetărilor penale. Ancheta şi procesul au durat nepermis de mult (şapte ani) şi a dus la scoaterea definitivă de sub urmărire penală a şoferului străin. Loredana s-a înscris la Drept cu un singur gând: să dovedească ticăloşia sistemului, dar a murit violent înainte să afle că Statul Român a fost condamnat (în 2013) la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) pentru muşamalizarea morţii tatălui său. În vara acestui an (2022), judecătorii CEDO au confirmat că şi moartea tinerei juriste Loredana Dâmbean a fost cercetată incorect de justiţia românească, obligând statul la plata unor despăgubiri morale.

Împrejurările în care a murit Loredana

În dimineaţa zilei de 12 septembrie 2011, Loredana şi-a trezit logodnicul, pe Marius G, pentru că se simţea rău. („O cădere de calciu, că suferea de spasmofilie şi astfel de crize apăreau destul de frecvent”, ne relatează mama victimei.) Era în jurul orei 6:50 când logodnicul a chemat Salvarea şi pe fratele Loredanei. La scurt timp a sosit un echipaj medical care i-a administrat pacientei calciu şi diazepam. Loredana şi-a revenit, însă după plecarea echipei medicale a început să se simtă iarăşi rău. Fratele a luat-o pe braţe şi, împreună cu logodnicul, a dus-o cu maşina personală până la poarta spitalului, după care cei doi au transportat-o cu un cărucior la serviciul Primiri Urgenţe a Spitalului Judeţean Hunedoara – Deva. Era în jurul orei 9 – 9:05. La 9:15 Loredana a intrat în cabinetul medical şi „aparţinătorii” au rămas în hol. Pacienta a fost scoasă câteva minute mai târziu pe un pat mobil „acoperită cu un cearşaf şi cu un tub în gură” spun cei doi însoţitori. La ora 10:30, ei au fost chemaţi să preia bijuteriile Loredanei pentru că fusese declarată moartă. La dosar apar mai multe informaţii contradictorii în legătură cu ora decesului. Pe certificatul medical constatator al decesului nu este precizată nicio oră, pe fişa de observaţie este menţionată ora 10:30, un angajat al spitalului declară în scris că decesul a fost confirmat verbal la 9:30, iar în ancheta Colegiului Medicilor apare că decesul a fost declarat la ora 11:30. „Neglijenţa” cu care au fost tratate actele medicale este impardonabilă. Fişa de asistenţă medicală în UPU a fost contrafăcută, iar diferenţele se văd cu ochiul liber. Medicul explică în declaraţia dată anchetatorilor că s-a vărsat din greşeală un dezinfectant pe foaie şi a fost nevoit să o refacă, dar nu sunt diferenţe care să deturneze actul medical de la realitate.

Arta de a pierde probe

Nu vom şti niciodată ce s-a întâmplat în acele câteva minute petrecute de Loredana în cabinetul medical de la Primiri Urgenţe, dar cadrele medicale au fost primele persoane scoase din culpă. Mai întâi de ancheta făcută de Colegiul Medicilor, apoi de organele de urmărire penală. În actele medicale se arată că victima a avut parte de o moarte violentă, cauzată de un traumatism cranio-vertebro-cerebral. Nu se va şti niciodată cine i-a rupt gâtul şi în ce împrejurări s-a comis fapta. Pe parcursul anchetei au fost compromise ori s-au pierdut câteva probe esenţiale pentru aflarea adevărului. Înregistrarea video a camerelor de supraveghere de pe holul spitalului ar fi putut să arate starea în care a ajuns pacienta la Urgenţe. Filmarea a fost ştearsă în împrejurări dubioase. Rudele victimei au cerut înregistrările video în data de 22 septembrie, poliţiştii s-au interesat de imagini în 28 septembrie, deşi fuseseră sesizaţi cu privire la o moarte violentă suspectă în data de 13 septembrie şi au deschis dosarul penal în 19 septembrie. Pe urmă, organele de cercetare au cerut înregistrări video dintr-un interval orar greşit, adică 6:50 – 7:50, în condiţiile în care pacienta a fost adusă la spital în jurul orei 9. În fine, conducerea spitalului a răspuns în data de 4 octombrie că înregistrările au fost şterse în mai puţin de zece zile, invocând lipsa spaţiului de stocare, deşi legea impune un timp de păstrare de minim 30 de zile.
De asemenea, hainele cu care Loredana a intrat în cabinetul medical ar fi putut oferi indicii preţioase cu privire la momentul crimei, dar şi hainele au dispărut pur şi simplu. Nu au fost predate familiei, nici anchetatorilor. O infirmieră declară că a aruncat tricoul victimei la gunoi, iar despre restul hainelor nu-şi mai aminteşte nimic.
După şase ani de la moartea violentă suspectă a Loredanei Dâmbean, o echipă de legişti din Bucureşti deschid mormântul, reexaminează cadavrul şi ajung la concluzia că pe victimă a omorât-o… fumatul.
Iată cum descriu acest episod judecătorii CEDO:
„5. În ziua decesului, un raport de autopsie constată că D.L.V. a fost victima unui traumatism cranio-cerebral care a provocat o fractură de os cranian şi o luxatie a vertebrelor. Medicul legist consideră că moartea a fost violentă şi că a fost datorată unei insuficențe cardio-respiratori provocată de paralizia nervilor cranieni. Acesta emite ipoteza că reclamanta ar fi fost proiectată spre un corp dur, că aceasta s-ar fi lovit la cap. Acesta precizează că traumatismul ar fi fost provocat cu patru sau şase ore înaintea decesului. Acesta transmite raportul de autopsie Parchetului şi face o sesizare privind .,un deces survenit în condiţii suspecte”.
6. La cererea Parchetului, o expertiză medico-legală a fost efectuată în mai 2015 de către laboratorul de medicină legală din Deva, care confirmă concluziile raportului de autopsie.
7. Un al doilea raport de expertiză medico-legală a fost întocmit în noiembrie 2015 de către Institutul de medicină legală din Timişoara la cererea Parchetului. Acesta confirmă concluziile precedentelor rapoarte. Comisia de control a acestui institut validează raportul.
8. În august 2017, Parchetul dispune exhumarea corpului (de văzut paragraful 13 de mai jos) în vederea unei a treia expertize medico-legale în sarcina Institutului de medicină legală din Bucureşti. Pe baza examenului de țesuturi prelevate, raportul concluzionează la o moarte non-violentă provocată de o embolie pulmonară favorizată de factori de risc cum ar fi luarea de mijloace de contracepție și consumarea tutunului. Nici o mențiune nu a fost făcută cu privire la fractura de os cranian. Comisia de control a Institutului de medicină legală din Bucureşti validează raportul, rămânând mută asupra traumatismului cranian şi a contradicţilor între acest raport şi precedentele rapoarte”.
Pe baza acestui ultim raport de expertiză medico-legală, procurorii au închis pentru a treia oară dosarul fără să acuze pe nimeni. Deşi raportul a fost îndelung contestat, procurorii au refuzat să ceară părerea Comisiei Superioare de Medicină Legală şi un judecător de tribunal a fost de acord cu decizia Parchetului. Totuşi, pe parcursul celor şase ani de anchetă, procurorii au ratat clasarea în mod repetat.

Cum a decurs muşamalizarea cazului

În urma sesizărilor medicului legist care a efectuat autopsia, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara deschide din oficiu o anchetă pentru neglijenţă medicală sau de lovituri cauzatoare de moarte. După câteva luni, la data de 22 februarie 2012, după ce a audiat o parte din personalul medical al spitalului, procurorii dispun neînceperea urmării penale (NUP) considerând că nicio greşeală nu a fost făcută de către aceştia. Mama victimei este nemulţumită de felul în care a fost rezolvat dosarul şi contestă actele procurorului în instanţă, iar Tribunalul Hunedoara consideră că ancheta a fost incompletă. Parchetul redeschide dosarul, inclusiv cu privire la medicul de la Ambulanţă care s-a deplasat la domiciliul victimei, sub aspectul de lovituri cauzatoare de moarte şi de omucidere involuntară. În 1 martie 2016, Parchetul dă o a doua decizie de clasare, dar şi această decizie este infirmată de Tribunal pe motiv că ancheta a fost incompletă. Parchetul redeschide ancheta pentru a treia oară. Înainte de exhumarea corpului şi de realizarea unei a treia expertize medico-legale, partenerul şi fratele Loredanei sunt interogați și trec testul poligraf. De asemenea, s-a procedat la o reconstituire a faptelor. În 22 februarie 2018, pe baza concluziilor celei de-a treia expertize medico-legale, Parchetul clasează cauza fără urmare, pe motiv că Dâmbean Loredana decedase în urma unei embolii pulmonare (din cauza fumatului!?), fără ca nici o persoană să fie responsabilă de decesul acesteia. Tribunalul Deva confirmă neînceperea urmăririi penale din 22 februarie 2018 printr-o hotărâre definitivă din 3 iulie 2018, care relua motivele expuse de procurori în decizia de clasarea cu NUP.

Concluziile judecătoriilor CEDO:

„32. Cea de-a treia expertiză a fost decisivă pentru demersul anchetei, deoarece ea nu conținea nici un element care permitea răspunsul la contradicțiile flagrante între concluziile sale şi cele ale rapoartelor precedente şi că ea trecea complet în tăcere constatarea autopsiei de fractură de os cranian al victimei (paragraf 5 şi 8 de mai sus). Mai mult, din cauza trecerii timpului, această expertiză, efectuată la şase ani după deces, nu putea să aibă decât o fiabilitate foarte slabă decât cea a raportului de autopsie, realizată în aceeaşi zi a decesului.
33. Totuşi, având în vedere aceste elemente, reclamanta putea în mod rezonabil să spere că un aviz din partea Comisiei superioare de medicină legală a fost cerut de organele judiciare (paragraful 17 de mai sus).
34. Prin urmare, doar un aviz ştiinţific aprofundat, conținând o soluție motivată în raport cu aceste contradicții, ar fi fost de natură să inspire justițiabililor încredere în acțiunea justiției și să asiste organele judiciare în exercițiul funcțiilor sale (de văzut mutatis mutandis, Eugenia Lazăr c. România, nr. 32146/05, art. 83, 16 februarie 2010).
35. Totuşi, autoritățile interne au refuzat să sesiseze Comisia superioară de medicină legală (paragraful 16 de mai sus). Ele s-au bazat doar pe ultima expertiză, fără a răspunde, totuşi, la argumentele extrase de reclamantă din constatările raportului de autopsie şi a celorlalte două rapoarte care indicau o posibilă moarte violentă. Procedând în acest fel, autoritățile interne nu au acționat în a face lumină asupra elementelor esențiale ale anchetei, mai ales asupra circumstanţelor în care s-ar fi produs traumatismul cranian revelat de autopsie şi asupra eventualului rol în embolia reținută ca şi cauză de deces de ultima expertiză.
36. Aşadar, nu stim cum am putea considera că autoritățile interne au dus o anchetă efectivă cu privire la cirmcumstanţele privitoare la decesul fiicei reclamantei.
37. Aşadar, Curtea concluzionează că a avut loc, în speţă, o violare a obligațiilor positive care revin Statului apărător în virtutea violării procedurale a articolului 2 al Convenţiei”.

 

 





Sursa: www.cotidianul.ro

- Reclama -

Mai multe stiri

Ultimele Stiri