Dacă ați avut sentimentul că democrația aduce anumite înlesniri, menite în asigurarea unui anumit confort – legislație clară, fără ambiguități, norme rezonabile de aplicare, etc. – ei bine!, cel puțin în materie electorală, v-ați înșelat amarnic!
A candida în Republica România înseamnă a-ți asuma o corvoadă demnă de muncile lui Hercule sau de peripețiile bravului Odiseu, în întoarcerea lui spre Ithaca.
Să trecem peste necesarele liste de susținători – cu cifre prohibitive, gen 200.000 la europarlamentare pentru partide și alianțe sau 100.000 pentru candidați independenți– și să ne oprim la alte aspecte, cel puțin, la fel de aberante.
Toate menite a împiedica participarea mai multor competitori electorali – potențial, unii, mai buni decât actualii, fosificați și experimentați în rele practici – și, implicit, aplicarea exercițiului larg democratic.
Potrivit legii, fiecare competitor electoral trebuie să aibă un…