Un cartier și mai multe clădiri din Hunedoara, înființate în anii ’50, au rămas aproape nealterate de trecerea timpului. Locurile (video) l-au făcut să se simtă în largul său pe Nikita Hrușciov, în anii în care se afla la conducerea Uniunii Sovietice.
În
anii ’50, Hunedoara a trecut prin cele mai ample transformări din istoria sa de
aproape opt secole. În 1945, Hunedoara avea mai puţin de 7.000 de locuitori,
iar un deceniu mai târziu depăşise cifra de 30.000 de oameni, pentru ca în 1960
populaţia ei să ajungă la peste 60.000 de locuitori.
În
noul oraș al oțelului – așa cum era numită Hunedoara în epoca stalinistă – au
fost construite în ritm alert primele cartiere de blocuri și case pentru miile
de familii de muncitori din combinatul siderurgic Hunedoara – numit atunci
„V.I. Lenin” și apoi „Gheorghe Gheorgiu Dej” și pentru angajații Întreprinderii
de Construcții din Hunedoara (ICSH).
Steaua socialistă de pe clădirea gării din Hunedoara. Foto: Daniel Guță
În
Hunedoara, o mulțime de clădiri construite în anii ’50 în Hunedoara s-au
păstrat aproape nealterate schimbările prin care municipiul a trecut în
ultimele decenii, iar unii localnici le consideră atracții turistice și chiar
monumente reprezentative pentru oraș.
Orașul
Muncitoresc din Hunedoara
Locul
cel mai reprezentativ din Hunedoara anilor ’50 a rămas „Oraşul Muncitoresc”
(O.M.), cel mai vechi cartier de blocuri al orașului, proiectat în anii 1947
-1948 și construit într-un deceniu.
Primele construcţii au fost, la sfârşitul anilor ´40, casele urbane de pe Dealul
Chizidului, actuala zonă O. M.-ul mic, pe care proiectanţii au dorit-o un „oraş
grădină”, format dn locuinţe grupate concentric în jurul Uzinelor metalurgice.
Imaginea 1/38:
Hunedoara Foto Daniel Guță (70) jpg
Cartierul
Orașul Muncitoresc din Hunedoara, format din cvartale de blocuri, a fost ridicat în anii
următori pe dealurile învecinate pădurii și cartierului Chizid.
„Proiectanţii
cvartalelor hunedorene, Titu Evolceanu şi Gh. Pavlu, au susţinut de la bun
început că noul spaţiu urban era inspirat de modelele sovietice – fără a
preciza alte repere temporale.. Primele blocuri de locuinţe finalizate la
Hunedoara începând cu anul 1951 (arh. M. Dima) au respectat ideea conform
căreia stilul cel mai accesibil a fost neoclasicismul. Astfel, blocurile
ridicate între 1951 şi 1952 au prezentat elemente de arhitectură clasică precum
pilaştri, coloane şi au avut intrările puternic marcate în planul faţadei”,
arăta Mara Mărginean, în volumul „Ferestre spre furnalul roşu” (Editura
Polirom, 2015).
Cartierul OM și restaurantul Corvin în anii ’50. Ilustrată
La
șapte decenii de la construcția cartierului, cele mai multe dintre vechile sale
străzi și alei au fost modernizate, iar noile locuri de parcare au redus din
suprafața generoasă de spațiu verde de care dispuneau în trecut localnicii.
Înfățișarea clădirilor de locuit, cu două etaje, cu poduri și pivnițe care
puteau fi folosite ca adăposturi anti-bombardament, a suferit mai puține
schimbări.
Restaurantul Corvinul, unde a cinat șeful URSS
Aproape
la fel de „sovietic” ca în vremea construcției sale se înfățișează, în centrul
cartierului Orașul Muncitoresc din Hunedoara, restaurantul Corvinul, un complex inaugurat în 1954, cu
o arhitectură inspirată din cea a unor clădiri publice din Uniunea Sovietice
din vremea lui Iosif Stalin.
Clădirea spectaculoasă a fost locul unde în vara
anului 1962 au cinat Nikita Hruşciov, la acea vreme conducător al Uniunii
Sovietice, şi liderii comunişti Gheorghe Gheorghiu Dej şi Nicolae Ceauşescu.
Fostul restaurant Corvinul. Foto: Daniel Guță
„Restaurantul
e o lucrare unică în materie, depăşind orice local similar din tară şi chiar
din Bucureşti. Localul, de fapt, e un combinat de deservire cuprinzind
restaurant, cofetărie, berărie şi sala de banchete. Pe-o scară cu trepte de
marmură s-ajunge în sala de banchete. Podeaua de parchet, lustruită, semnifică
distincţia. O petrecere vara, pe terasa de alături, va fi strălucitoare: mozaic
pe jos, fântână arteziană in mijloc, becuri prinse de pergolă, vedere asupra
Combinatului nocturn”, scria Vasile Nicorovici, în volumul „400 de zile în
oraşul flăcărilor”, (Editura Tineretului, 1958).
Sala restaurantului era fastuoasă şi monumentală, potrivit scriitorului. „Înaltă de
un etaj, cu tavan in ulei alb şi scări de marmură roşie, la intrare.
Pe
unul din pereţi, o frescă uriasă cu imagini din Hunedoara. Atât restaurantul
cât şi sala berăriei de-alături au terase de vară, înconjurate cu stilpi pentru
iluminaţie, ca niste coloane, şi jardiniere pentru sădit flori”,a dăuga
publicistul.
Păstrate, coloanele exterioare și pardoseala de marmură din
actuala sală de nunți a complexului amintesc de fastul inspirit de acesta în
epoca stalinistă. Vechea frescă nu a mai rămas în sala mare a fostului
restaurant.
Arhitecții teatrului din Hunedoara inspirați din arhitectura Teatrului Balșoi
În
centrul civic al Hunedoarei, o altă clădire monument amintește de epoca
stalinistă. Casa de Cultură (video) a fost construită la mijlocul anilor ‘50, la
mijlocul distanţei dintre poarta Combinatului Siderurgic Hunedoara şi cartierul
„Oraşul Muncitoresc”.
Sala teatrului. Foto: Daniel Guță
Teatrul
cinematograf a fost realizat după planurile arhitectului Nicolae Porumbescu,
avînd ca sursă de inspirație clădirea faimosului Teatru Balşoi, din Moscova,
înfiinţată la începutul secolului al XIX-lea.
Decenii
la rând, teatrul a reprezentat principalul loc al evenimentelor culturale
desfășurate în Hunedoara. După 1990, a intrat în declin, iar numărul
spectacolelor s-a diminuat. Din 2015, clădirea a rămas închisă publicului. Casa
de Cultură a fost renovată complet în ultimii doi ani, iar din luna ianuarie a
fost redeschisă publicului.
Sub
clădirea din centrul Hunedoarei se află o reţea de buncăre, care putea găzdui
circa 200 sute de oameni. Fostul adăpost anti-bombardament datează și el din
anii ’50 și a fost restaurat odată cu clădirea vechiului teatru.
Gara
din Hunedoara a păstrat steaua socialistă
Gara
din Hunedoara (video) a fost construită între anii 1951 și 1953 și a fost, în
următoarele cinci decenii decenii, unul dintre cele mai aglomerate locuri din
oraș.
Gara
din Hunedoara funcţiona cu aproape 30 de spaţii, avea un restaurant, două săli de aşteptare,
iar în jurul ei câteva baruri şi terase îi primeau pe navetiştii combinatului
siderurgic.
În
trecut, peronul principal al stației de cale ferată, ornamentat cu vase şi
scuaruri de flori, era supraaglomerat de sutele de muncitori care aşteptau să
plece cu trenul spre uzinele Hunedoarei şi spre nodul feroviar Simeria, aflat
la 18 kilometri.
În
vara anului 1962, pe trotuarul gării, a fost primit cu mare fast liderul URSS
de atunci, Nikita Hruşciov.
În
februarie 2018, gara din Hunedoara a fost pusă sub lacăt, iar circulaţia trenurilor de
călători pe ruta Hunedoara – Simeria a fost suspendată. În holul principal al
clădirii, s-au păstrat două fresce de mari dimensiuni, pictate de Paul
Miracovici, în stilul realist-socialist al epocii.
Unul
dintre tablourile imense aflate în gara din Hunedoara înfăţişează o scenă din vechile uzine ale oraşului,
menită să aducă omagii constructorilor şi oţelarilor din combinatul siderurgic.
Cel de-al doilea tablou oferă detalii despre modul în care hunedorenii petreceau
în acei ani la iarbă verde, pe dealurile oraşului, înconjuraţi de decorul din
care fac parte primele cartiere de blocuri ale Hunedoarei şi furnalele din anii
1950 ale oraşului.
Frescă din Gara Hunedoarei. Foto: Daniel Guță
În
ambele fresce care ocupă zeci de metri pătraţi din pereţii gării, oamenii
pictaţi seamănă cu personajele ilustraţiilor şi filmelor vechi din Uniunea
Sovietică. Pionierii şi şoimii patriei dau şi ei culoare peisajelor care îi
întâmpină pe vizitatori în gara aproape tot timpul pustie a Hunedoarei. Pe
turnul gării, o stea socialistă amintește și ea de epoca în care clădirea a
fost înălțată.
Fabrica
de pâine din anii ‘50, lăsată să se ruineze
În
apropierea gării, o altă clădire impunătoare din anii ’50 se distinge printre noile centre comerciale construite în
ultimii ani.
Fabrica de pâine din anii ’50. Foto: Daniel Guță
Este fosta fabrică de pâine, inaugurată în 1952, închisă și
apropape de ruinare în prezent. Fosta fabrică de pâine urma să fie demolată în
2020, pentru a lăsa locul unui complex comercial, însă clădirea a fost salvată
de la dispariție.
Atunci,
Asociaţia „Monumentum” a solicitat Direcţiei Judeţene pentru Cultură Hunedoara
clasarea în regim de urgenţă a clădirii fostei Fabrici de pâine din Hunedoara
ca monument istoric, pentru a împiedica demolarea acesteia. S-au opus și unii
localnici, care au susținut că vechea fabrică de pâine este o clădire cu
valoare istorică. În prexent, clădirea este dezafectată și se află într-o stare
avansată de degradare.