29.2 C
București
vineri, 30 septembrie 2022

PODCASTURILE OBSERVATOR. Gabriela Maalouf, despre educația copilului și relațiile acestuia în raport cu școala

Publicat pe



Gabriela Maalouf este primul practician din România pentru programare neuro-lingvistică, atât pentru părinți cât și pentru copii. Întrebată de Mădălina Iacob ce înseamnă mai exact termenul de programare neuro-lingvistică, Gabriela spune că “este vorba despre mesajele pe care ni le trimitem astfel încât să facem sinapse neuronale noi, în sensul pozitiv.”

Cum alegem mesajul potrivit, mai ales pentru copil?

Gabriela Maalouf a explicat faptul că nu există un mesaj general valabil pentru toți copiii. Acestea se adaptează în funcție de fiecare relație copil-părinte în parte și că de multe ori, lucrurile și tacticile arborate inițial, nu funcționează decât o perioadă scurtă de timp, deoarece percepția și modul în care copilul vede lucrurile, se schimbă.

Gabriela Maalouf: Nu există un adevăr absolut, eu nu cred în rețete. Nu cred într-o formulă perfectă, dacă aplici formula asta se potrivește la toată lumea. Când încerci ceva nou funcționează. Lucrurile alea funcționează, merg bine doar o perioadă, după care vezi că lucrurile încep să se deterioreze, tocmai pentru că nu există o rețetă perfetă. În psihoterapie, nu doar în programarea neuro-lingvistică, e bine să-ți găsești propriul tău drum, să-ți găsești tu mesajul pe care vrei să-l transmiți.”

Pentru a știi ce este bun sau nu pentru propriul copil, dar și pentru relația dintre acesta și părinte, Gabriela este de părere că este foarte important ca omul să se cunoască foarte bine atât pe el însuși, cât și obiective sale, iar apoi să își cunoască și copiii.

Gabriela Maalouf: “Trebuie să te cunoști, să știi cine ești realmente, ce-ți dorești și atunci când ai copii, să ai răbdare să-i cunoști și pe ei. Și de abia după ce te cunoști pe tine și îi cunoști și pe copii, să-ți dai seama dacă pui scara pe blocul potrivit. Dacă-ți dorești copilul tău să semene cu colegul de clasă, cu copilul vecinului, s-ar putea ca atunci scara să fie clar pusă în direcția greșită.”

Psihologul a dezăluit că și ea, încă își cunoaște copiii și că experimentând mai multe activități cu ei, a reușit să-și dea seama ce li se potrivește acestora și ce nu.

Gabriela Maalouf: Încă îi cunosc. N-aș putea să spun că sunt o persoană care le știe pe toate și-mi cunosc foarte bine copiii. Și eu am început tot așa, experimentând, văzând și lăsându-i să văd ce li se potrivește și ce nu li se potrivește. Am experimentat mai multe activități cu ei și cred eu că anumite activități li s-au potrivit mai bine, dar încă testăm.”

Cum să nu proiectezi dorința părintelui asupra copilului?

Gagriela Maalouf:E greu. E foarte greu când vezi că cineva face anumiți pași și reușește, e foarte greu să nu intri și tu în jocul ăla și să-ți dorești să faci același lucru. Eu cred foarte mult în comparația pozitivă. Adică, dacă mie îmi place foarte mult de tine și de ce faci tu, în loc să fiu invidioasă pe tine, mă uit la tine ce faci și încerc să văd dacă mi se potrivește și mie. E foarte greu în astfel de momente să nu ai un dram de invidie, un dram de gelozie, un dram de moment în care copilul să-ți spună: “de ce mă compari cu celălalt, vrei să fiu ca persoana respectivă?” Sunt și momente de cotitură, nu cred că reușește cineva să nu compare niciodată. Dar dacă îți faci totuși un plan în care să elimini cât de mult poți tu gelozia, invidia și să păstrezi doar “ce pot să fac mai bine ca să pot să ajung și eu la nivelul respectiv?”, ești într-o zonă de siguranță.

Întrebată despre nivelul copiilor ei, Gabriela a dezvălui faptul că nu-i consideră pe aceștia ca fiind cei mai buni în tot ceea ce fac ei, și că nu sunt primii din clasă, în ceea ce privește rezultatele școlare pe care le-au dobândit.

Gabriela Maalouf: Nu cred ca sunt cei mai buni și spun nu cred că sunt cei mai buni pentru că la școala la care merg ei, nu există date publice. Sunt note, dar eu le știu doar pe ale copilului meu. Estimez în funcție de notele pe care le au ei pe unde ar fi. Cu siguranță nu sunt primii din clasă și nu am pus niciodată genul ăsta de presiune pe ei.”

În sistemul de învățământ românesc, presiunea notelor este foarte mare. Cum facem față presiunii?

Gabriela Maalouf: E o presiune care vine transgenerațional și vine ca o presiune socială, nu ai cum să nu simți presiunea. Copilul tău poate să termine 12 clase cu media 10 în fiecare an și cu toate astea succesul lui să nu fie garantat. Ne este frică, pentru că e imprevizibilul ăsta care ne sperie.”

Ce face părintele când copilul eșuează?

Gabriela Maalouf: Este o chestie complicată, depinde cum vezi eșecul. Dacă eșec înseamnă să nu iei 10, înseamnă că ai o definiție total greșită a eșecului. Eșec e atunci când ți-ai propus ceva și n-ai reușit sub nicio formă și nici atunci nu e eșec pentru că e doar o încercare pe care ai ratat-o. Faptul că am intrat la liceul dorit, nu mi-a schimbat viața. Nu a fost ceva definitv, nu a fost ceva definitoriu. E doar o presiune pe care noi o punem cu toate că noi știm cu toții adevărul. Acolo vine terapia și munca pe care trebuie s-o facem cu toții și poate chiar sistemul de învățământ. În facultățile din străinătate, pentru copiii care termină în sistem internațional, ei își depun cererile de intrat la facultate predictiv, pentru că notele de final de clasa a 12-a vin mai târziu decât sunt înscrierile la facultate. La noi nu se poate așa. La noi trebuie să existe examene, care de obicei sunt foarte ușoare, în care există 100-200 de zece.”

Psihologul este de părere că nu este bine să existe atâția copiii cu note de 10, așa cum sunt în sistemul de învățământ românesc. Este un mesaj nepotrivit care poate debusola copilul în situații de criză, pe care acesta nu le poate gestiona. Aceasta a mai adăugat și faptul că fetița ei nu a terminat niciodată anul școlar cu media de 10 și că a reușit să înțeleagă singură la ce se pricepe mai bine sau mai puțin bine.

Gagriela Maalouf: Nu știu dacă mesajul ăsta e potrivit și apoi să experimenteze viața care vine cu foarte multe provocări și nu te mai simți de 10. Și ce faci atunci când nu te mai simți de 10, că tu știi că ești de 10? Ar trebui să-i lăsăm pe copii să vadă realitatea. Fetița mea n-a terminat niciodată cu 10, dar eu am știut realitatea. Am știut la ce e bună, la ce nu e bună, la ce are de lucrat. Și ea a știut același lucru despre ea, nu a trăit în fantezia asta.”

Cum interiorizează copiii comparația notelor care apare la școală?

Gabriela Maalouf: Groaznic o interiorizează. Ei pun nota aia egală cu propria persoană. Fiecare are o abilitate și o inteligență anume. Cum să le explicăm, dacă și noi suntem la fel? Și noi, cei care îi crește, suntem la fel, că de aia punem presiunea asta pe ei, cum să faci lucrul ăsta dacă n-ai făcut-o până atunci? Toți suntem așa și eu sunt așa. După atâta, după atâta conștientizare, pentru că este atât de prezent în jurul meu, încât n-ai cum.”

Presiunea socială poate duce părintele în punctul în cre poate cere de la copil, mai mult decât poate oferi acesta, și este important ca părinții să învețe să-și tempereze impulsul de a-și compara copilul cu alții și de a-i cere acestuia să facă ce face și celălalt.

Gabriela Maalouf: Înainte să faci copii sau dacă ai copii mici, să faci puțină pregătire cu propria persoană, să intri în procesul ăsta corect. Să nu mai lași presiunea socială să te ducă într-o direcție nefavorabilă, dar e greu. Pentru că vorbim de o presiune la nivel de societate. E ca o limbă pe care o înveți, dar n-o s-o vorbești niciodată nativ. Dar dacă facem un pic de presiune pe noi să ne oprim, probabil celelalte generații vor fi native. Și noi am fost copiii care au trecut prin procesul ăsta, care au avut propriile răni, propriile lucruri pe care nu și le-au vindecat și le dau mai departe copiilor lor. Este important ca fiecare să conștientizeze.”

Cum își face un părinte copilul fericit ?

Gabriela Maalouf: Asta e o întrebare și un lucru pe care foarte mulți părinți mi-l spun și când vin în terapie și în grupuri. Asta e oarecum greșit. Să consideri tu că fericirea copilului tău depinde de tine, e ceva atât de împovărător, pentru că n-o să poți niciodată să fii o persoană mereu fericită. O să te simți tu foarte trist că nu-l faci pe el fericit întotdeauna. Să-i dai ideea copilului tău că el poate fi fericit doar dacă-l faci tu fericit sau altcineva, iarăși e greșit pentru că el va rămâne dependent de cineva ca să fie fericit. Pui nefericirea ta pe seama lor. Singurul lucru pe care trebuie să-l facă părinții, cel mai important lucru pe care trebuie să-l facă părinții, este să-și țină copiii în siguranță. Job-ul nostru de părinți nu este să-i facem fericiți, asta e bonus, dra noi trebuie să-i ținem în siguranță. Cum să-i ținem în siguranță dacă noi îi comparăm, dacă îi judecăm, dacă punem presiune să ia note nu știu de care, dacă încercăm cu tot prețul să-i facem fericiți dar siguranța lor nu este tocmai în regulă.”

Ce spune psihologul despre părinții prea protectivi?

Aceasta este de părere că un control echilibrat și limitat asupra copilului este mai mult decât necesar. Este important, însă, ca părinții să nu depășească limita intimității și să nu ajungă în punctul în care controlul asupra copilului se face fără știrea acestuia. Părinții, mai ales cei cu copii mici, au tendința de a fi foarte productivi și nu lasă copilul să se descurce în situații în care ar trebui să fie învățat să se descurce singuri.

Gabriela Maalouf:Mi se pare că exagerezi atunci când te ascunzi, atunci când îl pedepsești, asta e o exagerare. Dar când tu ești sincer cu copilul tău și-i spui: “am încredere în tine, dar s-ar putea să existe și situații pe care tu la vârsta asta nu știi să le gestionezi la fel de bine cum aș putea să le gestionez eu.” Oamenii exagerează foarte mult, mai ales cu copiii mici, că nu îi lasă să se îmbrace singuri, să mănânce singuri. Relația cu școala este relația copilului, nu relația părintelui. Dacă eu mă duc și terorizez la cap profesorul, atunci eu iau profesorului timpului de pregătire și de fapt îi fur copilului meu timp, îl privez pe copilul meu de ce are el nevoie. Trebuie să-l las pe copil. Dacă eu stau în spatele lui și mă uit și verific și îl hiperprotejez, el n-o să învețe niciodată să facă lucrurile singur, acolo e exagerarea. Dar asta cu zona de tehnologie, internet, anturaj dubios, nu mi se pare o hiperportecție. Să fii atent la pericolele pe care le poate avea copilul tău. Să mănânce singur nu e nimic periculos, dar să meargă îintr-un anturaj nepotrivit, poate să fie ceva periculos.”

Cum adaptează părinții corect programul copilului pentru toamnă?

Gabriela Maalouf: E bine să reușim cu o săptămână măcar înainte de începerea școlii să reluăm un program de somn potrivit, mai ales dacă copilul învață de dimineață. Să reușim să-l ducem la școală la ora potrivită. Să ne schimbăm toată rutina. Începem să recalibrăm programul pentru școală.”

Cum reușim să-i facem pe copii să fie mai responsabili?

Practicianul în neuro-lingvistică consideră că un copil se responsabilizează doar dacă este lăsat să experimenteze anumite situații care l-ar puta pune în dificultate, lăsându-l pe acesta să suporte consecințele, pentru a începe să se educe singuri.

Gabriela Maalouf:Sunt persoane organizate și structurate și persoane care nu iubesc rutina în mod deosebit și acolo poate să existe o luptă între părinte și copil. Cel mai bine e să le prezentăm beneficiile rutinei, mai ales când sunt copiii mici, decât să le impunem reguli și să-i mai și certăm pe tema asta. Problema este că nici școala nu ne ajută foarte tare cu consecințele. Pentru că părinții se duc ei și țin ei mai mult legătura cu școala, mai mult decât o ține copilul. Un copil poate să fie responsabil doar când experimentează. Să credem noi că sunt ca niște roboței pe care-i programăm și o să fie responsabili, greu de crezut.”

De asemenea, aceasta sfătuiește părinții să se analizeze pe ei înșiși, înainte de a raporta copilului o problemă sau o situație, care din punctul de vedere al acestora, nu a fost gestionată de către copil cum trebuie, deoarece chiar și ei ai pot greși.

Gabriela Maalouf: Eu m-aș întoare mereu la mine, ca părinte, și m-aș întreba: eu sunt responsabil? Eu sunt un exemplu pentru copilul meu? S-ar putea să văd că mai am și eu de lucru și că mesajul pe care-l transmit sau exemplul pe care-l dau nu e tocmai cel mai bun.”

Ce greșeli fac părinții de astăzi?

Părinții trebuie să-și lase copilul să se lovescă de situații care să-l pună mai mult sau mai puțin în dificultate și nu trebuie să intervină mereu în probleme acestuia, tocmai pentru a-l lăsa să învețe, cum să le rezolve și de unul singur

Gabriela Maalouf: Tot timpul, în fiecare generație și în fiecare moment al timpului vor fi greșeli, lucruri care sunt făcute bine și lucruri care sunt făcute mai puțin bine. Cred că treaba asta cu fericirea e un lucru pe care părinții îl înțeleg greșit și că trebuie copilul să obțină totul în secunda respectivă, la un click distanță, ca el să fie fericit. Asta poate să fie o greșeală pentru copil, pentru ce se va întâmpla cu el când va fi adult. Sunt mai puține pedepse, părinții încep să înțeleagă cu pedepsele nu sunt eficiente. Copilul se oprește când înțelege el procesul. Ce cred eu că se mai întâmplă totuși nepotrivit e chestia asta cu școala, pentru că sistemul nu ne ajută și nu avem încredere în sistem. Îl privăm pe copil de o relație atât de importantă în viața lui, relația cu școala. O greșeală a momentului este că facem mai multe decât trebuie pentru copil, în unele cazuri.”

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News!



Sursa: observatornews.ro

- Reclama -

Mai multe stiri

Ultimele Stiri