Un cititor înfuriat pe gestul ministrului Finanțelor de a coborî între angajați însoțit de bodyguarzi îmi trimite cîteva păreri despre funcționarii din sistemul public. Între aceștia, cei de la Finanțe nu-s nici mai buni, nici mai răi decît ceilalți. Sunt boala și frînele statului român.
La fel de mult l-a revoltat de asigurarea ministrului de Finanțe cu promisiunea ”că nimeni nu va da la examen pentru a-și păstra postul”. Adică rămîne cum am stabilit! Cei care sunt pace și leafă vor avea. Este cel mai clar semn că statul român nu se mișcă din încremenirea mediocrității sale și că promisiunile lui Ciolacu sunt doar vorbe în vînt pentru a cîștiga timp și pentru a ieși din încurcătură. Actuala putere cîrpită și împănată de sfertodocți nu va reforma nimic. Nu vrea, nu știe, nu poate, nu are cu cine.
Iată ce-mi scrie un cititor Cotidianul, formulînd un foarte clar și simplu program de reformă a statului român:
„Prioritară este reforma resursei umane. Concurență, competență, calitatea trebuie să fie reperul în toate domeniile. Fără examene/concursuri de atestare pe post, nu se va îmbunătăți nimic, niciodată.
De ce nu vor să fie examinați funcționarii de la Finanțe?
Ca pe vremea lui Ceașcă: PCR, pile, cunoștințe, relații. Să fim toți egali, adică incompetenți
Peste tot pe unde am fost, angajații bugetari sunt evaluați obligatoriu anual și sunt avansați/retrogradați/demiși în funcție de ce produc, de postul ocupat și de gradul de pregătire dovedită, nu de poveștile cu care încearcă să se promoveze. Probabil „absolvenții” de la Spiru Haret , Bioterra și celelalte fabrici de hârtii sunt geniali și nu vor să ne sperie…
Politicienii sunt chiar tâmpiți sau se prefac?
Nu salariile sunt motivul principal pentru care specialiștii de vârf emigrează, ci lipsa perspectivei profesionale, lipsa recunoașterii performanței și calitatea scăzută a vieții. Toate se leagă. La noi toată lumea vrea salarii și pensii ca afară, câteva categorii socio-profesionale primesc chiar mai mult. Dar ce livrează în schimb?
De ce să se întoarcă oamenii recunoscuți și apreciați internațional? Să fie conduși și batjocoriți de analfabeți? Fiindcă ăia au o singură grijă: celor mai răsăriți să le dea la cap, să nu le primejduiască scaununele
Managementul resursei umane nu există în România. Doar o încrengătură de interese și rudenii.
De asta suntem în prăpastie, de aici vine prognoza bugetară SF, datoriile uriașe, exodul creierelor, pierderea bogățiilor naturale etc.
Uitasem! Tot din vremurile acelea, pe care le repetăm acum, vine și ideea care ne ține pe loc: avansarea trebuie să se facă în funcție de vârstă, adică nu ești la curent, nu poți și nici măcar nu încerci să înțelegi ce fac subordonații, dar ești șef. De aceea tinerii merg la privat, iar administrația, care ar trebui să susțină buna…