Nu
știu dacă ați văzut această imagine realizată din satelit. Cel
care o postează, Michael Cruickshank, un utilizator german al Twitter, pardon,
X, se prezintă ca fiind ziarist și
analist geo-spațial.
FOTO Twitter
De
acolo, de sus, războiul din Ucraina se citește altfel, pare mai curând o
fotografie care își schimbă necontrolat, de la un an la altul, culorile, și
rămâne doar să înțelegi unde se ascunde tragedia atunci când te uiți la un
tablou compus din pixeli rătăcitori care încearcă să se pună de acord cu
realitatea de la nivelul solului.
Și
ce ne dezvăluie această imagine?
Un
ochi avizat vede imediat zona gri, linia frontului care, în stânga trece, în
mare parte, pe fundul secat al fostului lac de acumulare de la Kahovka, iar în
dreapta se continuă cu stepa din Zaporojie și Donbas, pământ rămas nelucrat din
cauza luptelor.
În
stânga, culoarea dezastrului este galben-alburiu, ca nămolul uscat din albia uscată a Niprului.
În
dreapta, tragedia are, în schimb, o culoare eco, verde intens, aș putea spune
chiar verde smarald.
Spun
pictorii că aceasta este culoarea pietrei prețioase care-i dă numele, culoarea
abundenței naturale, ceea ce, în această parte a Ucrainei, înseamnă, paradoxal, câmpurile nelucrate din cauza
războiului, acoperite de iarba care înlocuiește deja lanurile de grâne de mai
ieri.
FOTO rusi.org
Este
o altă linie a frontului decât cea pe care ne-o închipuim sau cea care este
descrisă de corespondenții care se aventurează să stea de vorbă cu soldații din
linia întâi.
Sângele
pământului are alte culori decât sângele oamenilor care se înghesuie să-și ia
viețile, unii altora, la linia de contact din estul și sudul Ucrainei.
Este
o situație în care botanica locală influențează chiar și nivelului succesului
în ofensivă.
Ministerul
britanic al apărării, aflat și el în goana după justificări pentru a explica de
ce ucrainenii nu reușesc cu pieptul gol să treacă prin liniile ruse de
fortificații, scrie negru pe alb:
– dezvoltarea vegetației pe câmpurile de luptă
din sudul Ucrainei este, probabil, un factor care contribuie la progresul
general lent al luptei în zonă;
– terenul predominant arabil din zona de luptă
a fost lăsat pârloagă timp de 18 luni, revenirea buruienilor și a arbuștilor
accelerându-se în condițiile calde și umede de vară (da, a fost caniculă,
au fost furtuni și în Ucraina, n.n.);
– stufărișul suplimentar ajută la camuflarea
pozițiilor defensive rusești și face câmpurile minate mai greu de curățat.
Foto: LS
Ați înțeles acum că războiul depinde și de
tufișurile care au năpădit stepa, acționând, perfide, de partea
invadatorului…?
Dar
linia frontului are și multe alte locuri prin care trece, nu numai pe desenul
celor în jur de 1000 de kilometri patrulați de drone și răscoliți de…