21.4 C
București
luni, 3 octombrie 2022

Regimentul Azov, în centrul războiului de propagandă ruso-ucraineană

Publicat pe


Miliție neo-nazistă pentru unii, eroi ucraineni pentru alții: Regimentul Azov, înrădăcinat în orașul Mariupol asediat, se află în centrul unui război de propagandă între Kiev și Moscova, în condițiile în care unul dintre scopurile de război declarate de Vladimir Putin fiind „denazificarea” Ucrainei.

Rețelele de socializare pro-ruse – începând cu conturile Twitter ale ambasadelor Rusiei la Paris sau Londra – abundă de „mărturii” și comentarii despre presupusele atrocități ale acestui regiment ucrainean, prezentat drept „fascist” sau „nazist”.

La 10 martie, șeful diplomației ruse, Serghei Lavrov, a justificat bombardarea unei maternități din Mariupol, care a șocat întreaga lume, prin prezența, potrivit acestuia, în clădire a „batalionului Azov și altor elemente radicale”.

Nazismul, „răul absolut” pentru ruși

De la înființarea sa în 2014, la începutul războiului împotriva separatiștilor pro-ruși din estul Ucrainei, batalionul, care de atunci a fost integrat în Garda Națională – care se află sub comanda Ministerului de Interne al Ucrainei – a alimentat toate fantasmele.

Fondat de activiști de extremă dreapta, printre care Andri Bilețki, provenit din organizația paramilitară Patrioții Ucrainei, Batalionul Azov, redenumit ulterior Regimentul Azov, a recrutat inițial voluntari și a afișat embleme, precum „Wolfsangel”, care aminteau de cele ale diviziei SS „Das Reich”.

„În 2014, acest batalion avea într-adevăr un fundal de extremă dreapta. Dar regimentul a devenit apoi «deideologizat», a devenit o unitate regulată”, explică Andreas Umland, expert la Centrul de Studii Est-Europene din Stockholm, scrie Le Point.

„Cei care i se alătură nu o fac acum din ideologie, ci pentru că are reputația de a fi o unitate de luptă deosebit de tenace”, a adăugat Umland.

Această formațiune, care și-a luat numele de la Marea Azov care scaldă portul Mariupol, și-a construit legenda participând la recucerirea acestui oraș-port strategic împotriva separatiștilor susținuți de ruși, în iunie 2014.

Opt ani mai târziu, Regimentul Azov se află tot în încleștarea luptelor din Mariupol, bombardat fără încetare și rupt de lume, unde Vladimir Putin intenționează să semneze prima mare victorie a „operațiunii sale militare speciale” în Ucraina, după un debut al invaziei cel putin dificil pentru armata rusă.

Și să-și justifice obiectivul de „denazificare” a Ucrainei, Moscova numindu-i pe liderii ucraineni, inclusiv pe președintele Volodimir Zelenski, care este evreu, „neonaziști” și „drogați”.

Această retorică se bazează pe memoria celui de-al Doilea Război Mondial sau Marele Război Patriotic, adânc înrădăcinată în Rusia contemporană. „Cuvintele «nazism» sau «fascism» se referă, în contextul rus, la figura Răului absolut cu care nu se poate negocia: nu putem decât să-l combatem și să căutăm să-l eradicăm”, notează Serghei Fediunin, politolog la Institutul national de limbi și civilizații orientale (INALCO) din Paris.

„Naționalism soft”

Propaganda rusă se referă și la lupta ultranaționaliștilor ucraineni împotriva URSS după 1945 și la liderul lor Stepan Bandera, care a colaborat cu Germania nazistă.

Regimentul Azov nu este mai prejos în ce privește propaganda, multiplicând comunicatele de presă victorioase pe canalul său Telegram, însoțite de videoclipuri cu tancuri rusești în flăcări și acuzând rușii că sunt „adevărații fasciști”.

„A devenit un regiment ca oricare altul”, spune Viaceslav Lihaciov, expert la Centrul pentru drepturile omului ZMINA din Kiev. „Doar că are o comunicare mai bună, o imagine bună și alegere când vine vorba de recrutarea celor mai buni”, a spus el.

Regimentul Azov, care are între 2.000 și 3.000 de oameni, și-a păstrat aceeași emblemă, în memoria victoriei de la Mariupol din 2014, semănând confuzie privind legăturile sale cu propriul trecut.

Dar în Ucraina, acest simbol „nu are conotația unuia fascist”, notează Andreas Umland. Iar pentru ucraineni, „sunt luptători eroici ca ceilalți”, adaugă Viaceslav Lihaciov.

Liderii istorici ai Regimentului Azov, printre care și Andri Bilețki, s-au alăturat vieții politice ucrainene după 2014, în fruntea unor formațiuni de extremă dreaptă care nu au obținut însă niciodată peste 2% din sufragii.

Au pus mâna pe arme încă de la începutul ofensivei rusești în cadrul Regimentului Azov sau în alte unități. Andri Bilețki, foarte activ pe Telegram, s-a întors la Mariupol.

Ideologul de extremă dreapta Nikolai Kravcenko a fost ucis lângă Kiev într-o unitate de voluntari de apărare teritorială creată de veteranii Regimentului Azov, spune Viaceslav Lihaciov.

„Dar forțele politice ultranaționaliste au scăzut constant în Ucraina din 2014 (..) Tot pentru că naționalismul soft, alimentat de agresiunea rusă, a devenit mainstream” , notează Anna Colin Lebedev, profesor-cercetător la Universitatea din Nanterre, Franța.





Sursa: www.national.ro

- Reclama -

Mai multe stiri

Ultimele Stiri