Regizorul român Radu Jude a revenit pe micul ecran cu „Do not expect too much from the end of the world” („Nu vă așteptați la prea multe de la sfârșitul lumii”, n.red.), ”un alt colaj gargaragiu de eseu-film-comedie neagră, presărat cu citate literare, glume, ironii cinefile și referiri la cel mai cunoscut rezident străin al României: Andrew Tate”, se arată într-o recenzie The Guardian. Titlul este o maximă a poetului polonez Stanisław Jerzy Lec, mai adaugă publicația.
Este un alt film sclifosit, agitat, o aventură experimentală în care narațiunea are o importanță pur și simplu accesorie, testând compulsiv limitele și texturile experienței contemporane, divagând și întrerupându-se mereu și intrigat de lumea filtrată de ecranul de film, de ecranul Zoom, de 4K, de 8K, de livestream și de TikTok și creând o serie nesfârșită de plângeri despre România modernă: “degradarea spațiului său public, mizeria infatuării sale continue cu liderii puternici, rasismul său și îmbrățișarea sa incompetentă a capitalismului și a pieței libere”, notează The Guardian.
Subiectul este Angela (Ilinca Manolache), o asistentă de producție agasată și fără odihnă care lucrează la o companie de filme și videoclipuri din București – unde un panou anunță cu tristețe că este un „oraș martir”. Angajatorul ei, cu care pare să aibă un contract pe termen scurt la fel de neglijabil precum relația dintre un șofer Uber și un pasager, a primit un comision de la o companie austriacă cu filiale în România, al cărei director de marketing sfidător este interpretat de Nina Hoss.
Austriecii vor ca ea să creeze un videoclip de siguranță, îndemnându-i pe lucrători să poarte îmbrăcăminte și echipament de protecție, care să conțină o mărturie a unei persoane care a fost invalidată la locul de muncă și care este pregătită să spună în fața camerei că totul s-a datorat faptului că nu au purtat căști, etc. – cu alte cuvinte, să se învinovățească pe ei înșiși și nu pe șefi, mai comentează publicația britanică.
În jurul acestui conflict principal se conturează mai multe critici sociale, abordate în moduri care nu lasă loc de interpretare. De exemplu, modul de relaxare al Angelei este postarea de clipuri pe TikTok în care pretinde că este Andrew Tate: scuipând misoginism și adorație pentru Vladimir Putin.
Alt subiect pus în discuție, se arată în recenzie, este pericolul accidentelor drumurilor din România, reprezentat vizual de lanțuri nesfârșite de cruci la marginea șoselelor pe care conduce Angela în anumite scene.
Întregul film este presărat și cu clipuri din pelicula românească din 1982 “Angela merge mai departe”, cu actrița Dorina Lazăr, acum veterană, în rolul unei șoferițe de taxi care intră într-o relație cu unul dintre pasagerii săi.
Cele două filme ocupă același univers fictiv, iar…