17.7 C
București
duminică, 2 octombrie 2022

Seara iluziilor deșarte

Publicat pe



E seară. Ghețarii, în depărtare se prăbușesc în ocean. Boris Johnson se ia de gât cu Vladimir Putin. Joe Biden se ia de gât cu China. Iohannis nu se ia de gât cu nimeni. Maia Sandu ne fentează, draga de ea, vrea direct în Uniunea Europeană cu Moldova ei cu tot, nici gând să se unească ea cu România. Bravo ei, a prins figura, fată deșteaptă, România nu mai există, Uniunea Europeană e țara mamă, să știi.

E seară, în seara asta nu vin extratereștrii. Ei plutesc, acolo, părelnic, prin spațiul cosmic. Asta e, e seara iluziilor deșarte. Noua Gnoză. Era Complexităţii. Socialismul? Vai, e în putrefacţie. Liberalismul, vai e în putrefacţie. Conservatorismul e ridicol. Capitalismul? A existat vreodată? Revoluţia? A existat vreodată? Ridicola idee de Evoluţie? A existat vreodată? Aninarea în Darwinism? Oooo, colectivismul speciilor în toată splendoarea! Şi totuşi Istoria nu s-a sfârşit. De ce? Iată o întrebare stranie, nebună, zăpăcită!

De ce nu se sfârşeşte istoria odată cu secolul XX?! Totul se prăbușește în ocean. Mă duc la fereastră. Zăresc rachetele morții zburătăcindu-se prin Ucraina. Are sens războiul ăsta? N-are. Mai jos, mai jos cu un etaj, Filofteia se ia la harță cu bărbatul ei care e cam aburit. El ține cu Băse, ea ține cu Iohannis, amândoi în eroare, se vede cu ochiul liber. Să mă duc să-i împac? Să mă duc să le explic cum stă treaba? Mi-ar scoate ochii, ar tăbărî pe mine, ar chema poliția, m-ar face de râs pe toată scara. Blocatarii, moleșiți de atâta tâmpeală pandemică, stau gură-cască la tembelizor. Se duce viața lor, seara asta a lor, sărmană, plictisită.

Nici primarul urbei nu e mai cu moț, o fi de la USR, o fi de la PSD, o fi de la PNL? Toate partidele sunt obosite. Cam asta e. Superman a ieșit la pensie, Ivan Turbină e dat pe răzătoare, Păcală e cu șparlitul prin Paris, vai de capul lui, Dinescu e prăfuit, Liiceanu nu mai are nici o noimă, CTP e expirat, vai de capul lor, gata, s-au dus cu ultimul val al Secolului XX. Hai că iau liftul și ies pe stradă. Unul, mucalit și cherchelit îl înjură pe Raed Arafat. Îl înjur și eu ca să mă dau cu lumea, să nu fac vreo notă discordantă.

Dar cui îi pasă?! Trece ambulanța, trec niște cagulați, trece ANAF, trece DNA, trece nu știu care mare și tare. Țara e sleită? Da, țara noastră e sleită. Boc nu mai are umor, Dragnea e pe dinafară, Mazăre, cine mai știe de el? Mă duc în piață. Acolo, puțină lume. Unde sunt mitingurile de altădată? Acolo, în piață, care cu rușii, care cu americanii, să-i vezi ce nervoși sunt. Ce fraieri! Nu știu dacă și-au plătit facturile, i-a păcălit Cîțu. Ăsta, Cîțu, nu are nici el vreo noimă. Tot o arde la mișto, nici nu-și dă seama că e păcălici.

În rest, trec pe lângă mine mașini luxoase, tot felul de cocalari care fac trafic cu fete, care stăpânesc haitele de cerșetori, de manglitori, de parcagii, de ticăloși care cangrenează țara de la un capăt la altul. Dar noi, ăștia, poporanii, ne dăm bățoși, mai mare râsul. Mă întâlnesc cu domnul Tudor Arghezi, proaspăt venit de la aerodromul nostru spațio-temporal. Ce să-i zic? Vede și el cum stă treaba, asta e, seară sleită, popor sleit, țară sleită.





Sursa: www.cotidianul.ro

- Reclama -

Mai multe stiri

Ultimele Stiri