16.7 C
București
luni, 3 octombrie 2022

Sprijin pentru Ucraina, în cătarea Rusiei

Publicat pe



Știu că deranjez, că enervez, că încurc!

Știu să mă gîndesc la interesele țării mele și să cuget.

Și în același timp, știu să mă îndoiesc de toate. Anii m-au învățat că toate știrile mai ascund cîte ceva. Dacă nu încerc să pătrund dincolo de aparență, mai ales în subsolul lor, înseamnă că nu-mi fac meseria.

Știu că regula mea este simplă. Iau de bun tot ce se spune și mă îndoiesc de tot ce se comunică.

Știu le ascund pe toate în văzul tuturor!

De exemplu, eu l-am crezut pe Klaus Iohannis cînd, pe 24 ianuarie, a.c. a spus:

Vreau să subliniez foarte clar: România nu va fi atrasă în conflictul militar din Ucraina! Mai mult, vă asigur că voi lua absolut toate măsurile care se impun, împreună cu Guvernul, Parlamentul României și aliații noștri internaționali, pentru ca securitatea și siguranța cetățenilor români să nu fie sub nicio formă afectate”.

Sună clar, concis și convingător! Din păcate, mai zilele trecute au apărut detalii. Chiar purtătorul de cuvânt al Ministerului rus al Apărării avea să facă o declarație mîrîită la adresa țării noastre:

”Aproape toată aviația regimului de la Kiev a fost distrusă. În același timp, știm sigur că avioane ucrainene de luptă au zburat către România şi în alte ţări învecinate. Folosirea reţelei de aerodromuri din aceste ţări ca bază pentru avioanele militare ucrainene şi folosirea ulterioară a acestora împotriva forţelor armate ale Rusiei poate fi considerată o implicare a acestor ţări într-un conflict armat”.

Poate că ministrul rus a exagerat. L-a enervat aterizarea avionului militar ucrainean la Bacău. După părerea lui, ar fi trebuit să-l confiscăm. Ne măream și noi escadrila. Glumesc!

N-a fost prima oară cînd rușii ne-au pomenit. Întîi, au făcut-o cu scutul de la Deveselu. Acesta se află între primele puncte pe lista lor de pretenții. Apoi, am tot apărut menționați prin tot felul de declarații. Adică să ținem minte. Suntem pe listă!

Nu trece mult și peste Ocean mai apare o știre în The New York Times, sintetizată într-o publicație devotată partenerului strategic (G4Media):

”The New York Times vorbește despre aprovizionarea cu armament a Ucrainei ca fiind o cursă contra cronometru care amintește de podul aerian din timpul blocadei Berlinului (1948). De data aceasta, aprovizionarea se face prin Polonia și România, de unde armamentul este transportat pe cale terestră în Polonia”.

Presupun că ați înțeles. NATO nu se amestecă în război. Dar nu împiedică nici o țară să sprijine Ucraina. Iar România sprijină Ucraina cu sprijinul Statelor Unite. Sau cam așa ceva. Adevărul este că uitasem de acordul (sau ce o fi) semnat anul trecut. Comunicatele oficiale de acum confirmă sprijinul umanitar, menționează muniție și altele. Nu știu ce și cît. Plus Acordul de cooperare militară. L-am găsit pe Google, trecut cu vederea de mai toată presa.

Acordul vizează următoarele:

Achiziţia de armament şi de tehnică militară în cadrul proiectelor comune şi producţia de armament şi de tehnică militară, reparaţia şi modernizarea armamentului, precum şi vânzarea de licenţe de producţie a armamentului şi a tehnicii militare, asigurând sprijinul tehnic în producţia lor; înfiinţarea Comisiei Mixte Româno – Ucrainene de Cooperare Tehnico-Militară în scopul aplicării prevederilor Acordului; protecţia informaţiilor clasificate; neafectarea drepturilor şi obligaţiilor Părţilor decurgând din alte acorduri internaţionale”. (16 iulie 2021)

Pur și simplu nu mai înțeleg. Declarația mai sus a președintelui Iohannis începe să sune dogit. „România nu va fi atrasă în acest conflict” a spus el. Știți de ce? Pentru că se pregătise să intre dinainte!

Fac parte dintre cei care nu cred că președintele Iohannis este pasionat de aranjamente militare. Dar cînd i se ordonă, le face. Și, ca yesman european și euro-atlantic sau ca „lider regional”, el a preluat comanda și a moșit parteneriatul pentru Acord. Sper că nu vă imaginați că peste noapte l-a lovit dragul de președintele Poloniei?

Parlamentarii au votat orbește.

Ce facem cu acest Acord, validat și în Senat? Poate fi el pretext pentru acuze de implicare? Dacă o simplă aterizare de avion militar condus de un pilot speriat a putut fi considerată „implicare”, ce ne facem cu producția de armament? Sau cu livrările de pe teritoriul țării noastre?

Eu nu știu de pe ce aeroport se livrează „sprijin” pentru vecinii noștri. Nu este treaba mea! Dar informațiile încep să circule. Scrie un mare ziar american că „din România și Polonia”. Mai știu rușii să citească? Sau ne bazăm pe faptul că nu vor ține minte?

Pînă una alta, cititorii se crucesc și se tem. Iată ce scriu:

„Americanii vor apăra Ucraina până la ultimul român!”.

 





Sursa: www.cotidianul.ro

- Reclama -

Mai multe stiri

Ultimele Stiri