1.6 C
București
joi, 1 decembrie 2022

„Sultanul” Erdoğan în Balcanii de Vest. Neo-otomanism și pragmatism

Publicat pe


Încheiem în acest număr analiza dedicată Neo-otomanismul și ambițiile imperiale ale Turciei în Balcani (Bosnia și Herțegovina), început cu zece zile în urmă. Primul episod al analizei poate fi citit aici. Al doilea episod se poate citi aici.

Recep Tayyip Erdoğan și Alexander Vucic FOTO EPA-EFE

Analiză realizată de Grosoiu Gabriel-Sorin*

Politica externă turcă în Balcanii de Vest:
acțiunile administrației Erdoğan

La  firul
ierbii, așa cum este reflectat de acțiunile administrației Erdoğan în Bosnia și
Herțegovina, neo-otomanismul pare să se manifeste, mai
degrabă, ca o expresie a unui realpolitik adaptat la așteptările  populației musulmane, mai degrabă decât ca un
set de noțiuni ideologice și chiar dogmatice.
Lungul șir al intervențiilor
din acest areal geografic și cultural, finanțate integral sau parțial de
guvernul turc arată că preocuparea pentru întărirea identității turcice în
Balcanii de Vest merge dincolo de simpla reactivare a unor filiații imperialist-otomane.

Dacă,
inițial, factorii de decizie de la Ankara nu au apăsat prea puternic pedala
identitară, pe perioada conflictelor din Bosnia, din teama ca acestea să nu fie
percepute ca o confruntare deschisă între islam și creștinism, prezentul este
marcat de relații asumate într-o manieră considerabil mai deschisă, iar
președintele turc nu se sfiește să ocupe o poziție vizibilă în cadrul celor mai
multe dintre demersuri. În drumul ei către abandonarea condiției de națiune de periferie,
Turcia a găsit în Bosnia și Herțegovina un veritabil hinterland în interiorul
granițelor căruia să-și pună la încercare și chiar să-și dovedească veleitățile
imperiale.

Recep Tayyip Erdoğan și Bakir Izetbegović FOTO EPA-EFE

Recep Tayyip Erdoğan și Bakir Izetbegović FOTO EPA-EFE

În anul 2015, la o distanță de un an de la
dobândirea primului mandat de președinte al Turciei, Recep Tayyip Erdoğan a
făcut prima vizită de stat în Bosnia și Herțegovina. Primit cu onoruri
militare, acesta a avut o întrevedere cu membrii președinției tripartite a
acestui stat și a promis să ducă la capăt un împrumut de 100 de milioane de
euro acordat de Turcia Bosniei și Herțegovinei. Un amănunt aparte al acestei
vizite, ce a atras atenția presei, a fost întrevederea bilaterală suplimentară
dintre Erdoğan și Bakir Izetbegović, membrul bosniac al al președinției
tripartite a Bosniei și Herțegovinei
. Cei doi au participat la inaugurarea
unor băi turcești ce fuseseră renovate în urmă cu scurt timp, iar apoi au
vizitat centrul istoric al orașului Sarajevo. La momentul victoriei lui Erdoğan
în alegeri, Izetbegović declarase: „Sărbătorim
fiecare succes al națiunii noastre soră, Turcia, ca și cum ar fi al nostru”
.

În cadrul unei vizite alte oficiale în Bosnia și Herțegovina, realizată în anul 2018, cu
ocazia alegerilor generale din fosta țară a Republicii Federative Iugoslavia,
Recep Tayyip Erdoğan și-a exprimat sprijinul pentru diaspora turcă din toată
lumea, în uralele a mii de turci sosiți la Sarajevo din întreaga Europă.
Președintele turc și-a îndemnat susținătorii să participe cât mai activ la
viața politică de pe Bătrânul Continent, calificând acest gest ca pe o bună
cale de a contracara sentimentul anti-turcesc. Erdoğan a avut, cu această
ocazie, o întrevedere cu Bakir Izetbegović, membru ar președinției tripartite a
Bosniei și Herțegovinei. Declarația acestuia este elocventă pentru raporturile
dintre Ankara și Sarajevo: „Turcia susține aspirațiile noastre cu privire la
problema aderării la Uniunea Europeană și la NATO, precum și la problema
economiei Bosniei-Herțegovina
”.

În anul 2021, cu ocazia unei vizite de stat de trei
zile în Balcani, de-a lungul căreia a avut întrevederi cu lideri bosniaci și
muntenegreni, Recep Tayyip Erdoğan a ieșit din registrul oficial, pentru a
participa la un eveniment privat de natură să întărească legăturile dintre cele
două state, însă la un nivel informal și bazat pe afinități spirituale comune: nunta
fiicei lui Bakir Izetbegović
. Cu ocazia aceleiași incursiuni a lui
Erdoğan în Bosnia și Herțegovina, președintele turc a participat la
redeschiderea moscheii Bascarsija, din Sarajevo, un lăcaș de cult construit în
secolul al XVI-lea și avariat sever de-a lungul conflictelor din Bosnia și
Herțegovina, dintre 1992 și 1995. Construcția a fost reabilitată cu sprijin din
partea Directoratului General Turc al Fundațiilor, o instituție care are
misiunea de a conserva patrimoniul cultural, aflată
sub autoritate guvernamentală
.

Foto: Soția președintelui turc Recep Tayyip Erdogan, Emine Erdogan, ține
un discurs în timpul ceremoniei de deschidere a Agenției Turce de Cooperare și
Coordonare (TIKA) Mjedenica Sarajevo, Instituția publică de învățământ din
Saraievo, Bosnia și Herțegovina, iulie, 2019. Sursa aici.

Nu numai președintele turc a descins personal în
Balcanii de Vest, pentru a solidifica legătura dintre Bosnia și Herțegovina și
țara sa. Emine Erdoğan, soția liderului de la Ankara, a inaugurat, în anul
2019, Școala Mjedenica, pentru educație specială pentru persoane cu deficiențe
psiho-fizice, sub egida Agenției
Turce de Cooperare și Coordonare (TİKA)
.  Emine Erdoğan a declarat, în prezența Elvirei
Dilberovic, ministrul educației și științei din Bosnia și Herțegovina:
„Legăturile puternice dintre noi ne dau dorința de a împărtăși ceea ce avem.
Schimbul de experiență în educația specială este produsul acestei dorințe
puternice. Cred că vom dezvolta această prietenie în continuare, cu beneficii
reciproce. TİKA, mâna prietenoasă a Turciei, împărtășește inovațiile în
aplicațiile de educație specială cu țările prietene și surori din Balcani, în
cooperare cu Ministerul Educației Naționale.”

Materializarea cât se poate de pragmatică a
sprijinului oferit dinspre Ankara  în
materie de proiecte de infrastructură, un aspect critic pentru o țară cu
resursele Bosniei și Herțegovinei, avea să vină în anul 2021, cu ocazia
semnării tratatului care consfințește construcția autostrăzii dinspre Sarajevo
către Belgrad, cu o lungime de 290 km. Documentul semnat la Ankara de
reprezentanții președinției tripartite a Bosniei și Herțegovinei, Sefik
Dzaferovic, Milorad Dodik și Zeljko Komsic,
respectiv de Recep Tayyip Erdoğan, a deschis calea către posibilitatea unei
finanțări, vitală pentru această importantă lucrare de infrastructură, prjn
intermediul băncilor turcești. În conferința de presă ținută cu ocazia semnării
documentului, Erdoğan a declarat: „Astăzi am vorbit despre ce putem face pentru
a accelera implementarea proiectului în Bosnia. Un protocol privind cooperarea
în domeniul infrastructurii și proiectelor de construcție, care va
accelera implementarea acestor lucrări
.”

Adevărata oportunitate a președintelui turc, însă,
de a-și demonstra nu doar forța economică, ci chiar și veleitățile de broker de
putere, a ieșit la iveală odată cu starea de criză politică iscată în toamna
anului 2021, ce putea duce la iscarea unui nou conflict și chiar a unei
secesiuni. Liderul politic al sârbilor bosniaci a declarat că este pregătit să
își retragă acordul asupra armatei comune bosniace, printr-un vot în
parlamentul Republicii Srpska, într-un gest politic de sfidare a păcii dintre entitatea
sârbă și cea croato-bosniacă
. Recep Tayyip Erdoğan a reacționat
prompt, prin invitarea lui Dodik la Ankara, în
luna noiembrie a anului 2021
, pentru a discuta despre impasul de
natură politică de natură să dea fiori reci tuturor analiștilor interesați de
securitatea regională.

Milorad Dodik, Președintele „Republicii Srpska” FOTO EPA-EFE

Milorad Dodik, Președintele „Republicii Srpska” FOTO EPA-EFE

Acest demers a fost urmat de vizita întreprinsă la
Sarajevo de Hulusi
Akar, ministrul turc al apărării, în luna decembrie a anului 2021. Oficialul
turc s-a întâlnit cu omologul său bosniac și cu membrii președinției
tripartite, iar de-a lungul vizitei a folosit o retorică
centrată pe pacifism și pe unitate națională
: „Vreau să știți că
suntem gata să ne îndeplinim rolul în orice problemă, inclusiv în materie de
mediere, atunci când ni se va solicita”. În luna ianuarie 2022, președintele
turc, Recep Tayyip Erdoğan, și cel sârb, Aleksandar Vučić, au căzut de acord
asupra moderării crizei din Bosnia și Herțegovina, în cadrul unei întrevederi
găzduite de Ankara. Aspirând la alura unui lider cu aspirații regionale,
Erdoğan a declarat, la
finalul întâlnirii
: „După alegerile sârbe, dorim să aducem laolaltă liderii
acestor trei grupuri și să avem o întâlnire cu ei. Cu această ocazie, vom lua
măsuri pentru a asigura integritatea teritorială a Bosniei”.

O grăitoare ilustrare în plan propagandistic, a
dialecticii pan-islamiste manifestate în afara Turciei, cu impact major asupra
percepției cu privire la politica externă a acestui stat și la acțiunile
exercitate de adminsitrația Erdoğan, este reprezentată de apariția operelor
muzicale în care președintele turc este glorificat ca un lider absolut.
Cântărețul Maher Zain, de naționalitate suedeză și originar din Liban, se numără
printre artiștii care au lansat melodii al căror personaj central este Recep
Tayyp Erdoğan. Videoclipul piesei „Hasat Vakti
(Vremea recoltei) abundă în imagini cu un impact puternic, fie de la amplele
mitinguri de susținere pentru președintele turc, fie din ipostaze de viață, în
care Erdoğan este portretizat ca un lider atașat de poporul său.

Demn de remarcat, din punctul de vedere al
asumării, la nivel instituțional, al unui veritabil cult al personalității de
factură neo-otomanistă, este faptul că producția video este încărcată pe
canalul oficial, din site-ul YouTube, al agenției de știri Anadolu. Instituția
de presă a fost fondată în anul 1920, iar potrivit secțiunii de istorie de pe
pagina de internet a acesteia „a fost martorul tuturor etapelor luptei
naționale, războiului de eliberare și reformelor Republicii”. Versurile de mai
jos reprezintă traducerea din limba turcă a refrenului piesei „Hasat Vakti” și
sunt elocvente pentru modul în care ambițiile neo-otomaniste ale puterii de la
Ankara sunt diseminate în rândul marelui public:

„Erdoğan este liderul națiunii sale;

Țara se ridică atâta timp cât tu (Erdoğan) vei sta în picioare;

Strămoșii tăi ți-au vestit existența;

Allah să te binecuvânteze în orice moment;

Îți mulțumim, Creatorule, pentru el (Erdoğan)”.

Concluzii. Lecțiile istoriei

Deznodământul pe care îl va urma exacerbarea
neo-otomanismului care se face resimțit la nivelul narațiunilor strategice,
atât în interiorul, Turciei, cât și în țări precum Bosnia și Herțegovina, este
dificil de anticipat. La prima vedere, demersul acestei doctrine este unul
înscris pe o traiectorie câștigătoare, având în vedere larga răspândire a
consensului asupra politicilor administrației Erdoğan atât în sfera Balcanilor
de Vest, cât și în spațiul cultural eurasiatic. Turcia vede regiunea Balcanilor
nu doar ca pe un cap de pod către Occident, ci și ca pe un exemplu viu al
exercitării rolului de hegemon regional, prin combinarea unui determinism de
natură geografică cu o puternică influență de natură culturală. De la Ankara,
această atitudine este justificabilă pe deplin, prin prisma dominației de patru
secole asupa acestui teritoriu, precum și prin apartenența unei mari părți a
populației locale la islam.

În același timp, moștenirea secularistă, de
sorginte kemalistă, va persista, atât în etosul națiunii turce, cât și în
cultura de securitate adoptată pe termen lung, la nivel oficial. Pregnanța
acesteia, însă, se va estompa, pe măsură ce statul turc ,,neo-otomanist” va
deveni din ce în ce mai puternic, și va ocupa un rol considerabil mai apropiat
de centrul sistemului mondial, raportat la ambițiile pe care le afișa statul de
factură kemalistă. Printre acțiunile care dovedesc intenția Turciei de a accede
inclusiv la statutul de broker energetic se numără discuțiile
avansate
, purtate cu Israelul, pentru construcția unui gazoduct care
să lege zăcământul Leviathan, din Marea Mediterană, de Turcia și de Europa de
Est.

Gazele naturale, însă, nu sunt singurul export pe
care Turcia îl vizează. La acestea s-ar putea adăuga stabilitatea regională din
Balcanii de Vest, prin demersurile pe care Recep Tayyip Erdoğan le face pentru
a capacita sprijinul Serbiei în protejarea integrității teritoriale a Bosniei
și Herțegovinei. Apelul la responsabilitate, lansat de președintele turc odată
cu vizita
la Ankara a omologului său sârb, Aleksandar Vučić
, la începutul lui
2022, dovedește pe deplin îndepărtarea ireversibilă de pasivismul practicat în
cultura de securitate de sorginte kemalistă, cu privire la musulmanii din afara
granițelor Turciei. Astăzi, statul turc facilitează investiții în zone defavorizate
și joacă rol de mediator între statul Bosnia și Herțegovina și Serbia sau
Croația.

Marea dilemă, în ceea ce privește viitorul
dinamicii dintre Turcia și Bosnia și Herțegovina, respectiv dezvoltarea
neo-otomanismului pe plan regional și mondial este dată de incertitudinea cu
privire la relațiilor dintre statul condus de Erdoğan și Occident. Pendularea
între menținerea actualei traiectorii și adoptarea unui Erdoğanism cvasi-total
este singura certitudine a momentului, judecând după asertivitatea Turciei în
sfera sa de influență. Câtă vreme Fundația Diyanet, fondată de Atatürk pentru a
avea un control asupra componentei ideologice ce ar fi putut deriva din
activitatea imamilor în moschei, a fost subordonată Partidului
Justiției și Dezvoltării
, iar sfera de competență a acestui organism
a fost extinsă pe plan mondial, este evident faptul că influența
neo-otomanistă, chiar Erdoğanistă, asupra diasporei din țări precum Bosnia și
Herțegovina va spori.

Instabilitatea politică din Balcanii de Vest,
evoluțiile nefaste de pe piața economică, derivate din efectele pandemiei de
Covid-19, precum și riscurile de securitate aduse de iscarea conflictului
dintre Rusia și Ucraina, la începutul anului 2022 vor atârna greu în luarea
deciziilor viitoare și vor ține Turcia angrenată într-o multitudine de planuri
de acțiune. Dincolo de reușita sau eșecul în gestionarea tuturor crizelor regionale,
pe care administrația Erdoğan nu le-ar putea ignora, ghidarea după o narațiune
strategică orientată ostentativ către pan-turcism, pan-islamism și
neo-otomanism predispune Turcia la una dintre cele mai previzibile erori pe
care le-ar putea comite: repetarea
istoriei de mărire și decădere a Imperiului Otoman.

*Grosoiu Gabriel-Sorin
este absolvent al Masterului de Studii de Securitate al Universității din
București.



Sursa: adevarul.ro

- Reclama -

Mai multe stiri

Ultimele Stiri