-0.9 C
București
miercuri, 1 februarie 2023

Sumele uriașe strânse de părinți pentru cadourile profesorilor: „Învățătoarea avea o listă cu numele copiilor și cât dăduse fiecare”

Publicat pe



Este agitație în această perioadă pe grupurile de părinți de pe Whatsapp, acolo unde părinții se organizează pentru a strânge bani pentru cadourile oferite profesorilor cu ocazia Crăciunului.

Sumele diferă și nu toți părinții sunt de acord cu această practică.

Este situația semnalată de o mamă care subliniază insistența cu care sunt ceruți banii, într-o postare pe Facebook.

„Postez pentru prima dată și vă rog să mă corectați dacă greșesc, dar acest mesaj de pe grupul de părinți m-a scos din sărite de-a dreptul!

Din câte știu eu, ca părinte dacă dorești și binevoiești să faci un cadou de sfintele sărbători către cadre nu cred ca este o crimă, însă să cerșești să cotizeze fiecare, chiar și părinții ai căror copii, poate din motive medicale sau alte cauze pentru că nu contează prea mult, absentează, cu suma de….mie mi se pare revoltător! În ce lume trăim? Oare chiar totul se rezumă la material?”, a scris femeia pe grupul Părinții elevilor din România.

„Trage președinta clasei de părinți să dea suma stabilită”

În comentarii, și alți părinți se declară revoltați și relatează situațiile prin care au trecut.

„Mai trebuie să treacă 100 ani până ce mentalitatea românilor se va schimbă. Fără cadouri. Profesorii au salarii. Nu vin de voluntari la școală.”

„Și la noi trage președinta clasei de părinți să dea suma stabilită, a scris deja de 2 ori pe grup că nu s-au strâns nici jumătate dintre bani (ceea ce mă bucură)…noi am anunțat de anul trecut că nu participăm și ne-a lăsat în pace. Nu s-ar gândi nimeni să-și exprime recunoștința față de profesori întrebându-i de ce materiale ar mai avea nevoie pentru a le face muncă mai ușoară – poate hărți, poate licențe la vreun jurnal de profil, poate cărți. Toată lumea vrea să sară cu plicul. Dacă aș fi profesoară, m-aș simți cât se poate de umilită, asta nu e recunoștință, e exact opusul, încercarea de a cumpără cadrul didactic.”

„Eu am ajuns să urăsc femeile care se ocupă cu strângerea banilor, la orice ocazie și cu orice scop. Sunt niște mame care nu pot să înțeleagă că astfel de obiceiuri nu ar mai trebui perpetuate! În multe cazuri, strângerea de bani se face cu acordul dirigintelui, învățătoarei, nu am să uit anul trecut cum am dat într-un mall de o învățătoare și o mamă, iar învățătoarea ținea o lista în mână cu numele copiilor și suma pe care o dăduseră fiecare, nu mă cunoașteau și am putut să le ascult ce tâmpenii debitează!”

„Sunt convinsă că multora nici nu le plac ce cadouri primesc, asta dacă nu au card de cumpărături!”

„Plicuri ca la nuntă”

„Sau plicuri ca la nuntă. Sunt pățită, dacă m-am opus să mai adun, să mai dau, copilul meu are de suferit, a făcut cunoștința cu bullyng, mă chinui cu el la psiholog, au invocat motive din victima l-au făcut agresor pentru că eu am tupeu, are nota scăzută la purtare anul trecut, am dosar în instanță pe rol.”

„Nu înțeleg, de ce se strâng 200 de lei pe copil? Ce cumpărați? Mi se pare foarte mult! Am mai auzit ieri niște sume pe la grădinița fiului meu, de am rămas mască.”

„Cumpără profesori, din păcate, asta cumpără. La noi nu se cumpără decât un coș simbolic de Crăciun, restul se dau în plic.”

„Nu am nimic împotriva unei mici atenții pentru cadrele didactice dar să nu se exagereze. Ceva simbolic, sau ceva făcut chiar de elevi, o simplă felicitare e mai bine decât alte chestii scumpe. Și strânsul banilor, apoi judecarea celor care nu au să dea mi se pare de prost gust. Hai, se strânge în grup că-i mai ușor așa, dar nu mai mult de 5 lei de elev sau chiar 1 leu și te încadrezi în acea sumă. Nu trebuie exagerat. Nu trebuie nici să judecăm de ce se dă unui cadru didactic o mică atenție, e un semn de respect și recunoștință pentru el și de mulțumire. Și noi în Austria strângem bani și oferim dirigintelui, dar puțin, nu mai mult de 1 euro de copil.”

„Vrem o țară ca-n afară, vorbim la Iphone, conducem mașini hibrid, dar la obiceiurile comuniste nu renunțăm.”

„Consider că e o practică generalizată în toate școlile din România. Chiar dacă generalizez când spun asta. Nu cred că există măcar o școală unde cel puțîn la o clasa să nu se întâmple asta. Chiar și în Cuca Măcăîi, unii părinți (nu toți) tot duc ceva profesorilor (o găînă, un porc, s.a.), în speranța că odrasla va fi mai bine notată.

Asta și pentru că există mereu profesori și directori care acceptă astfel de practici. Formal, bineînțeles că toți vor spune opusul, că nici usturoi nu au mâncat și nici gura nu le pute. Informal, toți știm, avem cel puțîn pe cineva în familie, prieteni, vecini, care s-au confruntat cu asta. Rămâne întrebarea: ce e de făcut? Că generic vorbind, e ușor să spunem că fiecare persoană trebuie să conștientizeze să nu mai facă asta și că schimbarea vine la nivel de individ mai întâi. Doar că nu se întâmplă așa. Suntem destui cei care nu am mers cu sacoșa către profesori, dar fenomenul continuă.”

Părinți care refuză să cotizeze

„Am un copil în liceu și unul în gimnaziu. Niciodată nu am contribuit la sumele impuse de mamele pupacioase de dosuri. Copiii mei nu au fost afectați la note sau vreo schimbare de atitudine din partea niciunui profesor sau învățător. E adevărat că nu sunt în grupurile de cadouri și nu sunt înghițită de unii părinți, dar nici nu-mi pasă, că nu-mi pun ei pe masă nimic.”

„Chiar aseară am avut ședința între părinți pe tema asta. Toți s-au plâns de mine când le-am spus că nu cedez și nu sunt de acord și voi reclamă gestul la autoritățile competențe. Am primit replici cum că și la privat firmele dau cadouri de Crăciun. Cea mai amuzantă a fost o doamna care a spus că ea nici în particular nu va putea da cadou pentru că doamna învățătoare nu va primi de teama reclamațiilor mele. Le-am spus clar că nu e legal și nici nu am de ce să dau cadou unei persoane de care nu sunt mulțumit și care-mi agresează copilul. Nu vorbim de flori ci de cadouri de tip „voucher la mall”.”

„M-am opus întotdeauna acestor practici mizerabile! În fiecare clasă trebuie să existe câteva mămici care dau tonul cadourilor pompoase pentru „doamna”. Nu am intrat în turmă.”

„Și mai cred că e valabilă zicala „cum îi înveți, așa îi ai!”. Când era fiica mea la grădiniță, una din cele 2 educatoare pe care le-a avut, era foarte deschisă la astfel de practici. Eu nu am vrut să particip și la fiecare ședința cu părinții eram Gică contra.

În schimb, deși știam că grădinițele de stat au bani de la buget, însă nu-s niciodată destui pentru ca educatorii să facă activități educative cu copiii, am apelat la o companie de birotică și papetărie (colaborăm cu ei pentru compania în care lucrăm), care a făcut o donație foarte consistentă pentru clasa respectivă.

Imprimantă multifuncțională profesională, color (second hand, dar era ff performantă și tot ei realizau mentenanță, gratis), căsuță mare de plastic, mese și scaunele din plastic, tăvițe suprapozabile, table de scris tip whiteboard, hârtie copiator, creioane colorate, normale, markere, pixuri, stilouri (inclusiv pt stângaci), lipici, acuarele, blocuri de desen, foarfeci, tot felul de hartiute colorate și ciucurasi, ochișori și alte materiale creative, bibliorafturi și suport pt acte, etc.

Ce s-a întâmplat după momentul acela? Nimeni nu a mai dat nicio atenție educatoarei (cel puțin până a terminat fiica mea grădinița, apoi nu mai știu), pentru că nici aceasta nu a mai primit! Și a fost un proces win-win, pt că și educatoare și copiii au câștigat, dar și compania donatoare, deoarece îți poți deconta donațiile. Se pot face astfel de lucruri peste tot, însă contează conducerea unității școlare, să nu te împiedice – se întâmplă des și asta și am pățit-o la nivel de gimnaziu, într-un liceu unde a învățat fii mea până în clasa a 6 a, când am mutat-o.”





Sursa: ziare.com

- Reclama -

Mai multe stiri

Ultimele Stiri