17.9 C
București
luni, 3 octombrie 2022

Tehnici rusești de răspândire a fricii și dominația prin înfricoșare ca metodă primitivă de etalare a aparentei puteri

Publicat pe



Autor: Zeno Sustac – conflictolog si doctor in filosofie

Luni, 14 Martie 2022, ora 13:27

1185 citiri

Există o mare asemănare între ghilotinare, ardere pe rug, execuția prin tăierea cu fierăstrăul sau prin tragere în țeapă și atrocitățile televizate comise de ruși în Ucraina, toate sunt modalități brutale de semănare a terorii în rândul publicului privitor.

Dominația prin înfricoșare este o metodă primitivă de etalare a aparentei puteri. Înfometarea populației ucrainene din orașele asediate intră în aceeași categorie. La fel și menținerea populației civile în mijlocul bombardamentelor (Mariupol este exemplul etalon), fără posibilitatea evacuării civililor din zonele de conflict. Rusia are nevoie de public atunci când comite orori, are nevoie de broadcasting sau livestreaming pentru a amplifica efectul. Mai exact, are nevoie de warcasting! Mesajul subliminal este grotesc: „supune-te sau dispari”. Este exact strategia execuțiilor din evul mediu, adaptată la vremurile de acum. Inducerea fricii oferă pentru opresor senzația de putere și control a situației, abordarea este asemănătoare cu cea a clanurilor infracționale.

Teroarea este specifică unor vremuri apuse și unor dictaturi sinistre. Bombardarea orașelor, țintirea civililor, uciderea mamelor și copiilor, sunt gândite pentru a propaga teroarea și a induce frica. Aceste abordări nu sunt surprinzătoare, pe plan intern au fost intens folosite instrumente de generare a aceluiași efect de descurajare. Arestarea oponenților, eliminarea contracandidaților sau criticilor, reținerea protestatarilor, interzicerea libertății de exprimare, exterminarea opoziției au fost în mod constant instrumente de lucru ale Kremlinului. Să nu omitem nici desele căderi de la etaj ale unor personaje incomode ori otrăvirile sau decesele inexplicabile ale celor considerați deranjanți de către regim. Amenințarea cu sistarea exporturilor sau cu închiderea conductei de gaz se înscriu în același registru. Controlul propriei populații prin generarea de frici stă la baza propagării conceptului de „denazificare” sau la baza așa-zisei prigoane a populației ruse în regiunile din estul Ucrainei.

Diplomația rusă folosește tehnici de descurajare colectivă: „Vom folosi forța nucleară, vom ataca convoaie NATO„. Nu întâmplător arma lor nucleară strategică se numește Satan. „Forțele de descurajare nucleară” produc efectul scontat prin simpla lor menționare. Armele armatei ruse au denumiri intimidante atent alese: Stiletto, Caliber, Poseidon, Kinjal etc. Lista statelor neprietenoase întocmită de diplomația rusă, amenințarea cu posibila prăbușire a stației spațiale internationale sau cu abandonarea în spațiu a unor astronauți precum și includerea în doctrina militară a posibilei folosiri preventive a armelor nucleare fac parte din același registru tactic. Țintirea unor centrale nucleare ucrainene în timpul invaziei și strategia împiedicării părăsirii de către civili a orașelor asediate urmărește același efect. Rusia folosește cu cinism dramele pe care le provoacă. „Uite ce pățesc cei care ni se opun” este mesajul subliminal.

Abordările barbare și anacronice nu au ce căuta în secolul 21 în Europa. Generarea de frici este apanajul celor slabi. Șantajul, amenințarea, acțiunile în forță nu sunt forme reale de putere. Să ne reamintim recentele amenințări ale Moscovei cu scumpirea fără precedent a barilului de petrol sau a metrului cub de gaz ca parte a războiului economic. Generarea de frici este o tehnică de manipulare eficientă, fie că vorbim despre posibila scumpire a unor mărfuri ori posibila penurie de produse sau că ne referim la amenințarea iminentă a unui atac sau război. Am văzut recent că România nu este imună la astfel de stratageme, isteria carburantului, goana după iod, forfota pașapoartelor sau a uleiului sunt câteva exemple recente. Globalizarea și diversificarea fricilor configurează noua realitate a prezentului. Tot în laboratoarele ruse s-a născut zicerea trufașă, cu vădit caracter intimidant: „Cu cine se învecinează Rusia? Cu cine vrea ea.” Să nu omitem, dacă este lăsată se mai învecinează și cu fricile pe care le-a dezlănțuit și hrănit! Vorba aceea, cine nu are îmblânzitori de frici, să își cumpere!

Contact autor

Zeno Sustac este doctor in filosofie, conflictolog, mediator, avocat, parinte, membru in Consiliul de Mediere din anul 2009, expert european in domeniul medierii, scriitor in domeniul Rezolvarii Alternative a Disputelor, coordonator & fondator al grupului „Parintii Elevilor din Romania”.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.





Sursa: ziare.com

- Reclama -

Mai multe stiri

Ultimele Stiri