„De boemul «Minu», care i-a dedicat mai multe Romanțe (pentru mai târziu), Claudia Millian s-a apropiat prin 1906, și au avut împreună o fiică – Mioara, viitoare pictoriță – născută cu trei ani înaintea căsătoriei lor, reușite, din 1914. A murit pe 21 septembrie 1961, tot la București, după ce în ultimii ani se îndeletnicise mai mult cu traduceri din literatura clasică franceză și rusă. Poetă simbolistă decentă, net peste nivelul Agathei Grigorescu-Bacovia, pe care-o depășește de justesse și ca memorialistă (în postumele Cartea mea de aduceri aminte și, mai ales, în Claudia Millian despre Ion Minulescu, cu o evocare pregnantă a morții soțului, comparabilă cu cea a morții lui Bacovia relatate de văduva Agatha)”, evidenția istoricul literar Paul Cernat în pripa unui crochiu închinat Claudiei.
Decorată de statul francez
„Volumele Garoafe roșii (1914), Cântări pentru pasărea albastră (1922) ș.a. – a urmat profesorul…